Willie Nelson
În 2005, când vizitam prima (şi probabil ultima) oară America, le duceam prietenilor mei de acolo un CD conţinând câteva piese înregistrate cu „copiii mei” din Pilgrim. Am fost de-a dreptul şocat (trebuie să recunosc că în mod plăcut!) când mi s-a spus, şi nu de către o singură persoană, că stilul în care cântam era foarte apropiat de cel al lui… Willie Nelson! Acum, ce-i drept, m-am simţit mai mult decât măgulit (nu ştiu cât de măgulit s-ar fi simţit Willie!). Piesa care a stârnit această comparaţie era „The greatest thing”. Îmi pare rău că nu am găsit nicăieri o înregistrare cu Willie Nelson cântând această piesă, deşi sunt absolut convins că, alături de alte cântece creştine interpretate, şi aceasta a fost cel puţin o dată parte din repertoriul său. În sfârşit, poate că odată şi-odată… Personal, eu cred că singurele asemănări ce se pot face între Willie şi mine sunt barba şi… polipii! De fapt, cred că ei, polipii, sunt de vină pentru senzaţia asemănării!
Dar nu acesta este esenţialul. Discutând ieri cu cineva despre problemele mele de sănătate care mă împiedică să mai cânt precum odinioară, mi-am amintit despre întâmplarea relatată mai sus şi, inevitabil, de Willie Nelson.
L-am admirat mult pe acest artist extraordinar. Alături de Johhny Cash, Kris Kristofferson şi încă vreo… 10 artişti americani, el a fost unul dintre cei care, încă din tinereţe, mi-a transmis dragostea pentru muzica country.
Ehei, pe vremuri aveam între canalele TV şi un post numit CMT (Country Music Television) şi la vremea aceea era postul cel mai ascultat în casă. L-au scos. Bine că au introdus acum în grilă tot soiul de canale care te duc mai degrabă cu gândul la cele de la care se tot fură capacele!
Ca de obicei, nu intenţionez să scriu prea multe despre Willie Nelson. E plin internetul de informaţii despre el şi, spre bucuria mea, a trebuit să constat că pe marginea numelui său, Wikipedia stă bine de data aceasta! Am să mă limitez la a posta câteva dintre cântecele sau interpretările care mi-au plăcut cel mai mult de-a lungul timpului. Willie a cântat enorm de multe cântece. Am găsit undeva o listă care cuprinde nu mai puţin de 1000! E drept, cariera lui este una care acoperă multe decenii. Aş vrea să subliniez doar două lucruri despre aceste artist deosebit (a fost nu doar interpret, ci şi compozitor, actor, poet…). Primul este acela că el e una dintre figurile marcante ale genului şi mişcării „outlaw country” (vezi aici detalii), că mi-am bătut mult capul să înţeleg activismul său în legalizarea consumului de marijuana şi obsesia sa privind soarta ecologică a omenirii.
Dar, să ascultăm câteva piese interpretate de Willie Nelson. Cântecele lui vorbesc cel mai bine despre cel care continuă să cânte în pofida problemelor de sănătate (tot cu plămânii!) în pofida faptului că în aprilie anul viitor va trece la venerabila vârstă de 81 de ani!
Pentru început, un video din vremurile debutului (1962!), cuprinzând piesele „Hello Walls”, „Funny How Time Slips Away”, „Night Light”, and „Crazy”. Încă nu devenise acel contryman rebel ce avea să fie mai târziu!
„You are always on my mind” – Cea mai reuşită interpretare a piesei!
Blue Eyes Crying In The Rain
foarte celebra piesă „Bridge over troubled water” – superb interpretată!
sau „Georgia on my mind” – apropo, nicăieri nu găseşti piersici mai bune ca în Georgia!
şi ceva de… sezon „Autumn leaves”
plus un „supliment” cu cei trei ce ocupă un loc aparte în inima mea, cu muzica lor:
Johnny Cash & Willie Nelson & Kris Kristofferson, cântând „ Me and Bobby McGee”
Printre ăia 10, pune şi tu o femeie, misoginule! 🙂
Ce-ai zice de regretata Patsy Cline? Să nu spui că nu ţi-a plăcut! 🙂
Cum să nu-mi placă Patsy? Şi tot atât de mult şi Emmylou Harris, şi Martina McBride. Şi ar mai fi…
Şi de ce n-ar fi şi un misogin prin blogosfera asta, dacă tot avem… fustangii? 😉 😀
Imi amintesc de emisiunea Metronom a lui Cornel Chiriac, era o emisiune pe care chiar daca o receptionam cu un nivel de bruiaj destul de mare imi deschidea orizontul spre muzica buna. Am gasit recent pe net din fonoteca Europei Libere cateva mostre din acea emisiune. Copil fiind, in acea perioada, asociam farmecul emotiilor copilaresti cu muzica difuzata pe calea undelor scurte. Articolele tale, pe care le scrii cu multa consecventa in Sambetele Muzicale, imi readuc emotiile pe care le traiam atunci. Am apreciat(si apreciez) calitatea muzicii acelor vremi, talentul muzical era o mare prioritate. Muzica perioadei actuale tine de performanta electronicii, prea putin de talent. Chiar daca rar ma despart de electronica datorita carierei, prefer talentul nativ. Ar fi util(din punctul meu de vedere) daca ai reusi sa faci si un cuprins cu linkuri spre Sambetele Muzicale catalogate dupa tema, autori, gen muzical, etc.(intelegi ce vreau sa spun) 🙂
Subscriu! Şi să fie două sîmbete pe săptămînă. 🙂
Răsvan, sigur, e uşor de subscris! 😀 Cât priveşte „să fie două sâmbete pe săptămână”… Cum ar fi dacă toată populaţia globului s-ar orienta în acelaşi moment în aceeaşi direcţie şi ar sufla din răsputeri? Curentul de aer creeat nu ar face oare pământul să se învârtă mai repede şi am rezolva astfel doleanţa ta? 😀
Romulus, îţi dai seama ce amintiri din acestea am eu! Ştii, anii în plus…
Am să încerc să fac o listă cu muzica de pe blog, pe care am să o împart pe categorii mai mari (gen pop-rock, piese creştine, interpretări personale, instrumentale). Chiar aşa un cuprins (pe teme, autori etc) mi-ar fi aproape imposibil, căci n-aş şti cum să fac împărţirea (sunt unele piese care intră la mai multe categorii şi asta ar face lista luuuungă!). Dar îmi va lua ceva timp, căci mai am şi altele… 😦
Da, exact, sunt multe amintiri placute care pot fi aduse la suprafata si tu ai mai multe amintiri din acei ani magici. In perioada respectiva cenzura, granitele inchise, putini ani scursi de la razboi, tara in reconstructie creau o tensiune aparte care picta pe peretii sufletului o atmosfera speciala care nu mai poate fi reprodusa azi. Ascultand niste mostre din emisiunile Metronom m-au ravasit bine, mi-au adus la suprafata niste momente exceptionale din viata, greu de exprimat in cuvinte, dar frumos de (re)trait. Pt mine, Sambetele muzicale vin perfect pe sina acelor emisiuni de muzica de la REL.
Printre altele, Marinel, cand ai timp 🙂 . Nu e neaparat sa faci totul intr-o singura secventa, ci progresiv, cum ai timp si inspiratie. One step at a time – ca sa ma exprim romaneste 😀