„Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei”(Matei 13:51)
DE CE?
Poate că dintre toate întrebările pe care şi le pun oamenii, de când învaţă să vorbească şi până învaţă… să tacă, aceasta este cea mai dramatică întrebare:
DE CE?
De ce eu… ?
De ce el… ?
De ce mi se întâmplă… ?
De ce mie nu mi se întâmplă… ?
Cred că undeva în ceruri sunt adunate multe asemenea întrebări.
Pe unele Dumnezeu le priveşte zâmbind.
La auzul altora, probabil, se încruntă.
Sunt şi dintre cele pentru care se mânie.
Le aude pe toate…
Dar va fi o zi, o Mare Zi, când tot acest mănunchi de „de ce-uri” vor fi ca un covor sub picioarele Cuiva care va arăta spre o Cruce…
Şi va răspunde fiecărui „de ce?” spunând: „De aceea!”
cetatea de piatră 
Marinel, în alt registru: Omar Sharif, actor mare, inteligenţă de excepţie, fost CM de bridge, se îndrăgosteşte de o portugheză. El ştia o mulţime de limbi, dar nu şi portugheza. Ea vorbea şi el îi sorbea cuvintele, chiar dacă nu înţelegea nicio iotă. A hotărît să înveţe limba şi, avînd bosa lor, în 6 luni a reuşit. A plecat în Portugalia, s-a întîlnit cu fata şi a fost îngrozit. Atunci am regretat, a spus el, că n-am rămas neştiutor de portugheză.
Aşa am păţit şi eu cu limba pastorilor: m-am chinuit s-o-nvăţ, dar mai bine n-o ştiam! 🙂
Interesant ce povesteşti despre Omar. Ştiam despre bridge-ul lui (am şi studiat câteva partide pe vremea când… jucam şi eu bridge cu Eugen, pe şantier!), dar n-am ştiut despre experienţa lui… portugheză!
Cât priveşte experienţa ta… aminteşte-ţi acel „alter ego” versus „ALTAR ego”! 😀