„Pot totul în Cristos, Care mă întăreşte” (Filipeni 4:13)
Una dintre primele reclame apărute în România după 1989 a fost cea pentru Nike. „Dacă vrei, poţi!” Nu era ceva nou. În fond, un întreg curent umanist s-a bazat pe o idee similară… „Omul e măsura tuturor lucrurilor” a fost un soi de „apogeu” în gândirea care îl punea pe om pe post de „buricul universului.” Din perspectiva lui Dumnezeu, aparent, lucrurile nu stau altfel, de vreme ce e posibil ca omul să „poată totul.” Numai că pentru ca acest lucru să fie posibil a fost necesar să moară Cineva! Si pentru că acest lucru s-a petrecut, nu pentru noi, cum greşit se afirmă, ci în beneficiul nostru, am ajuns eu, omul, să „pot totul… în Cristos”! Nu anumite lucruri, nu lucrurile care par dificile, ci totul.
Ce păcat că uneori nici măcar nu încercăm!
Şi nu încercăm fiindcă, deşi credem, nu credem îndeajuns. Sau fiindcă ne „încredem”…
Căci, să crezi e una, să te încrezi e alta şi, mai mult sau mai puţin paradoxal, să fii încrezut este… ce vedem prea mult în jur!
cetatea de piatră 
Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.(Psalmi 119:66). Poate continuând versetul mai pe înțeles nou testamental ar suna așa= Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale, că porunca Ta pentru mine este credința în Fiul Tău, în numele căruia pot TOTUL !
Daca ma uit la crestinismul contemporan si ma uit la cei care poarta Nike, as putea spune ca ambele categorii pot face la fel de multe lucruri, nu prea exista mari diferente. Asa trebuie sa arate scena globala?
NU! Dar… aşa arată! 😦
Deci ramanem sa ne luam Nike? 🙂
Da! De la unul la altul! 😀