Creştinismul… gri


Un fapt deosebit de interesant este acela că, pe măsură ce lumea pare a fi tot mai colorată, impresia generală, senzaţia pe care o avem, este că ea este tot mai… gri. Cel puţin acesta este sentimentul pe care îl trăiesc eu. Cu toată slăbiciunea pe care o am faţă de paleta extraordinară de culori ale toamnei (privind dealurile toamna înţeleg cel mai bine câtă imaginaţie poate avea Creatorul!), nu pot să-mi reprim iminenţa gri-ului ce va urma… Căci nici zăpada nu e albă, spun specialiştii! Şi dacă mai există şi „civilizaţie” în jur, albul e chiar un vis…

Dar creştinismul? Cât de colorat este creştinismul nostru? Este el doar în alb şi negru, cum par să-l împartă cei mai mulţi?

Este dificil să te apleci asupra unei probleme disputate atât de mult cum este creştinismul cu pretenţia de a scoate în evidenţă doar „albul şi negrul”. Fără îndoială că, dacă ar fi de subliniat doar „albul”, lucrurile nu ar fi atât de complicate. Există Cuvântul lui Dumnezeu şi simpla evidenţiere a adevărurilor şi învăţăturilor lui ar trebui să fie mai mult decât suficientă. La fel de simplă ar fi şi evidenţierea „negrului”, a părţilor „întunecate” din ceea ce unii numesc creştinism în trăirea lor. Nu în aceste ipostaze stă dificultatea, atunci când ele sunt abordate singular. Când însă încerci să le pui faţă în faţă, descoperi cu o mare doză de frustrare, pentru că preponderenţa nu o are nici „albul” şi nici „negrul”, că, vai!, mult mai evident se arată a fi „gri-ul”.

„Gri-ul” a fost şi este marea problemă pe care omul trebuie să o rezolve de la Adam încoace. Prima ispită îmbiată lui Adam şi Evei a fost marcată de ambiguitate. Înainte de a se pronunţa „categoric” împotriva consecinţelor încălcării poruncii lui Dumnezeu, prin acel „Hotărât, că nu veţi muri”, şarpele a strecurat prima mare doză de „gri”. Şi încă în porţie dublă! „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat…?” Nu a afirmat că „nu a zis”, ba chiar mai mult, induce ideea de „percepţie falsă”. Adică, să stai să te gândeşti…chiar să fie adevărat că Dumnezeu a zis? Nu cumva am înţeles greşit? Nu cumva am auzit altceva? Oare?

Nu mă gândesc la creştinismul „gri” având în minte doar „zona gri”, indecisă, cu jumătăţi de măsură, în care ne trăim viaţa creştină. Mă gândesc mai degrabă la „gri-ul” ce caracterizează sentimentele în care ne trăim această viaţă şi care se fac în principal vinovate de „gri-ul” creştinismului nostru.

Întotdeauna am asociat culoarea „gri” cu plictisul, banalul, oboseala, blazarea, automatismul sau, pur şi simplu (dar şi foarte dur spus!) cu noţiunea de „cadavru viu”. Trăim, dar cât de mult? De ce şi pentru cine? Cum? Sau… trăim, doar…

În fond, de ce e greşit „gri-ul” în care trăim? Cei ce se pricep spun că gri-ul se asortează cu toate culorile. Iar dacă e vorba de creştinismul nostru, o!, putem aduce argumente… „cu grecul m-am făcut grec…” A! Ştiu… „să nu vă potriviţi chipului…” Dar.. Hei! Potrivirea e un cuvânt rigid, asortarea e altceva… Trebuie să fim maleabili, nu rigizi…

… O întrebare îmi răsună obsedant în urechi: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?”

De ce albe? Dumnezeu a creat culorile!

Şi, cum „de unde au venit”? Din lumea asta… gri!

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Dacă doriţi să revedeţi..., Jurnal de luptă şi... de pace, Pe gânduri, Sare... amară, Trecător prin lume și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Creştinismul… gri

  1. emil zice:

    l-am citit zilele astea pe Kierkegaard…el s-a luptat cu atita intensitate pentru un crestinism viu si responsabil incit e aproape jignitor sa vezi cum il percep evanghelicii care cit de cit mai au niste cunostinte peste media majoritatii mediocre…ce sa mai zic de o poezea sau poezioara despre cit de ateu era Voltaire…m-am dus la fratele care a scris-o si i-am zis: Voltaire nu a fost ateu, Voltaire a crezut puternic in Dumnezeu, el a apartinut daca vreti curentului filosofico-religios deist. Voltaire nu s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu ci impotriva Bisericii oficiale care numai crestina nu mai era. asadar fratele a fost surprins si mi-a zis ca asa a citit intr-o carte evenghelica si eu i-am zis ca nu ma surprinde, doar astfel de carti sunt pline de erori datorate faptului ca literatura de propaganda mizeaza pe niste clisee de receptare ptr a-si sustine punctul de vedere…ptr mine fratele asta face parte din crestinismul gri, mediocru, ptr mine Voltaire spune mai multe decit ineptiile acelui frate…dar sa revenim la kierkegaard!

    • marinelblaj zice:

      Emil, cunosc destul de bine „revolta” pe care o trăieşti. Şi totuşi, dacă tot înţelegem mai bine unele lucruri, cred că cea mai bună atitudine este cea pe care a adoptat-o Domnul, Să nu uităm, El a intrat o singură dată cu biciul. În rest, a iubit şi a tratat cele mai grave atitudini cu dragoste, chiar dacă a fost uneori ironic sau dur în exprimare. Crezi că eu nu mă izbesc de astfel de „poziţii”? Dar, înainte de… a sări, mă duc la oglindă…

      • emil zice:

        …nici macar nu mai este „revolta”…mai degraba e un usor dezgust…oricum suntem intr-un secol in care nu mai avem scuza ca nu am stiut pentru ca nu am avut acces la informatie si cunoastere si studiu…privarea de libertate si informatie s-a terminat, insa prostul gust si ignoranta au imbracat haine crestine si vorbesc de la amvonul preaplinului de sine…daca ar trai Caragiale acum!!! numai gandul asta si se mai linisteste dezgustul….

    • Adrian zice:

      Voltaire si Kierkegaard scapa usor in comparatie cu altii.
      Stati sa vedeti cum prin carti evanghelice Descartes este socotit „parintele ateismului”. Cica acel „ma indoiesc” exprima o pozitie ateista. Culmea, cel care a incercat sa (re)construiasca unul dintre cele mai vii si disputate argumente privind existenta lui Dumnezeu este proclamat un far al ateismului.
      Parinti ai Bisericii sunt ridiculizati si pusi la colt de cate un declamator de versete care crede ca Ioan Gura de Aur era „din lume”.
      La idolatria unora se raspunde cu batjocura de trei parale: Eminescu e un fitecine, doar a fost un betiv si un curvar (nu se compara cu crestinii born again care nu beau, nu fumeaza, nu danseaza, nu umbla dupa fete), un pagan chiar (doar si-a permis sa versifice Poemul Creatiei din Rig-veda) si, oricum, Traian Dorz e mai mare decat el. La fel si Nichita Stanescu – alt pagan betiv, care scria cand era beat, nu ca unii crestini piosi care tasteaza in stare de veghe (spirituala) perpetuua fiecare gand al lui Dumnezeu.
      Stefan cel Mare a devenit o tinta predilecta a evanghelicilor, de parca e vina lui ca altii l-au declarat sfant. Am auzit mistouri „crestine” pe teme de istorie nationala din partea cuiva care se lauda cum a „fentat” el armata.
      Daca unii sunt nationalisti obtuzi, multi evanghelici sunt antinationali si cosmopoliti de conjunctura. Nu „ubi patri, ubi bene”, ci „ubi sponsoris, ubi bene” (scuze pentru licenta, nu stiu cum se zice sponsor in latina)!
      Nu mai spun de erorile din unele cartil/site-uri/bloguri asa-zis „creationiste” si de modul in care oameni care nu au citit un rand din Darwin il combat cam in maniera in care tinerii miciurinisti de pe vremuri combateau genetica. Cele mai crunte carti ateiste devin „respirabile” cand le compari cu colectiile de sofisme si gogomanii pseudostiintifice insirate de unii „apologeti”.
      Mai nou, ignoranti in fizica de gimnaziu le dau lectii lui Hawking si Kraus, fara a fi incercat un minim efort sa le inteleaga ideile stiintifice. Si pentru ca avem explicatii la toate, am vazut si comentarii „evanghelice” care explicau cu nesimtire cauza „spirituala” a bolii lui Hawking. Asistam la o inflatie de secretari particulari ai lui Dumnezeu!
      Toate acestea nu sunt nimic mai mult decat opinii de activisti de partid. Unii nu au fost comunisti si securisti pentru ca si-au gasit in ideea lor de biserica un Partid religios si o politie religioasa, tot asa cum unii nu se duc azi la discoteca si bar pentru ca atmosfera de bar si discoteca au reusit sa o reproduca in biserica.
      Marinel, daca ti se pare prea dur comentariul meu, trimite-l in nirvana…

  2. szromulus zice:

    De ceva vreme ma framanta problema griului si a modului in care noi, evanghelicii, gasim solutii pentru aceasta problema tot mai spinoasa. Multe bloguri dezbat din diverse unghiuri de vedere problema adevarului, dar ca si nota dominanta predomina culoarea rosie(sa zicem asa) in care cele mai multe dialoguri sunt pictate, aproape totul se rezuma la acuzatii reciproce de eretism. Esti eretic! Ba, nu, tu esti eretic pentru ca…! Nu, nu, tu esti eretic pentru ca…! Dar tu esti absurd de eretic pentru ca….! (sigur nu am folosit cuvintele exacte ca era prea vasta paleta de fraze si adjective) . Dumnzeu a creat porunca iubirii si a nuantat-o, prezentand complexitatea iubirii intr-un mozaic deosebit de imagini. Ma intreb daca nu cumva lumea cauta adevarul pornind de la o atitudine de rautate, dispret, suprematie reciproca. Se implementeaza matematica in teologie si asta ma sperie. Toti au devenit matematici in analiza textelor. Greseala este enorma, pentru ca precizia matematica are la baza definitii ultra-exacte care nu lasa loc de dispute, in timp ce oricat de multa exegeza am folosi, definitiile care stau la baza conceptelor sunt flexibile prin natura lor. Este buna exegeza, o consider o unealta excelenta, dar a face matematica din ea suna a prostia secolului. Adevarul este simplu, extrem de simplu, drumul care te duce spre a iubi din ce in ce mai mult pe cei din jur este singurul drum corect. Poruncile se sintetizeaza in iubire, in cresterea iubirii. Dumnezeu iti devine o realitate tot mai clara pentru ochii inimii, te indragostesti tot mai mult de El. Oamenii iti devin tot mai dragi. Dar cand acreala, rautatea, superioritatea este nota dominanta a majoritatii disputelor am foarte mari semne de intrebare a cui adevar(l-am scris intentionat cu litera mica) se cauta. Ar fi multe de zis despre modul cum se analizeaza si cauta adevarul din perspective filosofice, dar nu e timpul si momentul sa le discutam aici, in schimb disputele pentru adevar si modul de abordare in lumea evanghelica, ma face sa imi pun mari semne de intrebare chiar si legat de marii lideri religiosi implicati in ciorovaieli si acuzatii doctrinare, din a caror atitudine se poate citi doar acreala, lipsa de iubire, lipsa de empatie, lipsa de …lipsa.

    • marinelblaj zice:

      Da, Romulus, ai dreptate în ceea ce afirmi, dar… Niciodată „revoluţiile” nu au plecat de la vârf! Şi nici disputele nu sunt cele care zugrăvesc creştinismul în ochii lumii, ci tot felul în care îl trăim noi, majoritatea. NU că nu m-ar interesa „creştinismul gri” de la vârfuri, dar mă doare mai mult cel de la bază. De care nu se fac vinovate doar… vârfurile! Cel puţin de la Luther încoace! 😉

      • szromulus zice:

        Absolut, conteaza modul de viata, ori aici lucrurile sunt dificitare in multe cazuri. Nu stiu daca crestinismul gri de la baza nu este o consecinta a crestinismului gri de la varf. De obicei fac comparatia cu invatamantul, pentru ca formarea de ucenici este similara cu educarea elevilor(in multe aspecte). Cu mici exceptii, elevii profesorilor buni au o alta pregatire decat elevii profesorilor de la slabi, astfel chiar elevii foarte silitori ai profesorilor slabi au surpriza de a nu putea fi la nivelul concurentilor lor. Sigur, problema oamenilor maturi in credinta nu are rost sa o mai discutam, pentru ca ei sunt bine fixati pe Cale, astfel indiferent ca indiferent de anturaj, de circumstantele externe, ei se descurca, de ex fratele Yun. Dar ramane problema majoritatii.

      • szromulus zice:

        *scuze de erorile de typing 🙂

      • marinelblaj zice:

        Nicio problemă, Romulus, ştim citi nu doar printre rânduri, ci şi printre… litere! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.