ROMÂNIA CA SPITAL – 1 – „Credinciosul de conjunctură”


Când a intrat în salon, prima lui grijă a fost să-şi comunice rebeliunea. „Io aici nu stau! N-am fost niciodată în spital şi pă mine nu mă ţîn ăştia aci numa dacă mă leagă dă pat! Ce Dumniezău lor!” Ne uitam toţi la el curioşi. Unii puţin amuzaţi… Alţii deloc… Peste zece minute îi curgea sânge din nas. Panică… Asta a fost intrarea sa în „familia” salonului. Restul e un fel de nuvelă în care eu am încercat să discut cu el ceva în cele câteva zile, iar el a înţeles doar ce i s-a părut că „se potriveşte” cu şablonul în care trăieşte…

Credinciosul de conjunctură este un soi de caricatură a evoluţionismului. Nu ştie de unde vine, nu ştie ce vrea cu adevărat, nu ştie ce crede şi, în consecinţă, nici ce este. Cu atât mai puţin ce va fi. Ştie însă precis ce vrea să pară. Doar că „se exprimă” ambiguu, nefiind el însuşi convins de ceea ce afişează. Când îţi vorbeşte despre Dumnezeu ai zice că citeşte dintr-un pliant conceput de portarul de la BOR. Şi oricum, Dumnezeu este mai mult un obiect de cult menit să împodobească ceea ce e de fapt important, respectiv biserica şi toate „anexele” ei: tradiţii, obiceiuri, slujitori…

Pentru el Biblia este o carte ce trebuie citită exclusiv în „traducerile” din româneşte în româneşte ale altora. Citirea direct din Biblie a unui verset îl panichează. Îl priveşti în ochi şi vezi privirea unuia care nu ştie să înoate, trezit dintr-o dată în mijlocul oceanului. Priveşte, nu primeşte „colacul de salvare” din mâna celui dispus să i-l dea. Dar nu crede că e adevărat. E o capcană… O capcană care vrea neapărat să-l transforme în peşte eventual, nu să-l salveze. Aşa crede şi aşa reacţionează. „Sunt om şi nu încerca tu să mă înveţi să înot, că n-am de gând să devin peşte! Părinţii m-au învăţat că dacă m-am născut fără să ştiu să înot, aşa şi trebuie să mor!” Refuzând colacul de salvare, scoate imediat o carte de rugăciuni scrise de alţii convins că e barca ce îl va duce la ţărm. Nu contează din ce e făcută barca, nu-i înţelege construcţia, dar are încredere în „fabricant”. Un soi de optimism ce te duce cu gândul la „Titanic”.

Când se culcă, pune „barca” sub pernă… doar în caz că mai vine vreo furtună…

„Vâslitul” îl face doar cu faţa spre direcţia în care i s-a spus. N-are importanţă că orizontul lipseşte, importantă e poziţia. Simplul fapt că „vâsleşte” e suficient pentru salvarea lui. La ce mai trebuie ţărm?

Interesantă e atitudinea faţă de cler. Infailibil şi totuşi plin de defecte. Un paradox pe care nu îl poate explica dar pe care îl trăieşte intens. Nu cu aceeaşi intensitate cu care îşi trăieşte ceea ce crede el că e credinţa lui, în care poate trece cu uşurinţă de la „bunătatea lui Dumnezeu” la folosirea Lui drept „colorant” în diverse expresii lumeşti.

Legătura lui cu divinitatea are limitele între „dă-mi şi fă-mi” şi „cine Dumnezeu m-a pus să fac sau să dreg?..” Între acestea două e linişte. Sau aşa crede el, altfel nu s-ar mira atât de tare la fiecare „val” care dă peste marginile bărcii în care se crede în siguranţă. Se simte confortabil ştiind că sunt şi alţi „navigatori” fără orizont ca el şi nu cred că şi-ar putea explica altfel decât ca pe rătăciri ce vor fi cu siguranţă amendate certitudinile pe care le observă la cei ce „navighează” altfel decât el.

Este limpede că nu e dispus să schimbe nimic radical. Dar exerciţiul schimbării e unul practicat precum reglarea pânzelor după cum bate vântul, fără a avea măcar noţiunile de bază privind folosirea pânzelor pentru stabilirea direcţiei şi a vitezei.

La sfârşitul perioadei de internare, pleacă precum marinarul scăpat din furtună şi ajuns în port. Adică spre prima bodegă. Acolo unde totul se uită şi în care se povestesc aventurile şi pericolele prin care a trecut pentru că e, nu-i aşa, un marinar abil şi încercat! Convins că e pregătit pentru marea traversare…

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biserica, Dacă doriţi să revedeţi..., Disperări, Frumuseţi, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Simţul civic, Trecător prin lume, Zâmbet sau rictus?. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la ROMÂNIA CA SPITAL – 1 – „Credinciosul de conjunctură”

  1. szromulus zice:

    Foarte interesant ciclul de articole pe care l-ai deschis. Atingi o problema spinoasa, specifica traditiei si culturii noastre. Dupa invazia comunista de dupa cel de-al doilea razboi mondial, sablonarea, uniformizarea, incadrarea (de multe ori falsa si fortata) a oamenilor in categorii a fost politica nationala. „Crestinismul ca statut” s-a format in concordanta cu celelalte incadrari, toti in Romania erau comunisti, toti aderau la aceleasi idealuri create de Lenin si de urmasii acestuia, toti isi cedau proprietatile statului de bunavoie, toti s-au angajat ca muncitori in industrie, toti iubeau munca pamantului, toti, toti, toti… Crestinismul nu a scapat de acest fenomen de masa.

    Crestinismul este un drum, un proces de indumnezeire(termenul este preluat din ortodoxie, dar exprima foarte mult in cateva litere), o cale in care inveti sa devii din om de rand, o fiinta cereasca. Drumul transformarii nu este unul simplu, unul de masa, unul de plug and play, de conectarea stecherului in priza, ci este un drum in care te lasi si te lupti sa fii transformat de Duhul Sfant.

    Nu doar marile religii fac greseala de a sari peste procesul de transformare si de a prelua omul de rand si a-l „arunca” in sanul lui Avram si de a-l declara om transformat, crestin, om trecut de procesul de transformare. Chiar si noi evanghelicii preluam oameni de rand, ii botezam si dupa ce le aplicam un set de cunostiinte teoretice(eventual ii trecem printr-o facultate de specialitate) ii consideram gata „ajunsi la tinta”. Din cauza asta multi oameni in care clocoteste EGOul sunt in functii de conducere cultice, universitati, biserici, etc. Crestinismul este un drum al descoperirii dumnezeiesti, al cautarii, un drum in care ceata confuziei se risipeste pas cu pas, lupta cu intunerecul se castiga one bit at a time.

    Confundarea esentei cu lipitul de etichete si prerogative pozitive este asemenea bulinelor rosii in gradinita. Toti suntem mantuiti, toti suntem pocaiti, toti suntem …. dar prea putini suntem intr-o relatie vie si reala cu Dumnzeu, paradoxal nu? 🙂 . E un fenomen de industrializare a crestinismului, productie de serie, cu serial numberul pe spate. Desi este putin fortata comparatia mi se pare ca reflecta bine realitatea. In arte martiale nu toti care sunt abonati la un club sunt maestrii, chiar daca participa regulat la antrenamente. E una sa ai centura alba, galbena, verde, neagra si sa ai cativa dani atasati la centura. In crestinism intr-un procent fff mare nu depasesc primele doua centuri, dar in mod fals sunt fortat etichetati cu centuri negre cu nr maxim de dani. Extrem de fals, dar tine de industrializarea crestinismului. Tot din acelasi ciclu luam o schita de predica si o citim sambata seara ca sa o predicam duminica pentru ca am fost o luna in concediu la mare, munte si Dumnzeu stie asta, deci ne-a dat un concediu bine meritat si o pauza de relatie divina. Oricum concediul crestin e in fisa postului si si Dumnzeu accepta asta prin drepturile de sindicat crestin bisericesc. Dar vine duminica in care predicam si luam roba de predicator si aruncam schita citita cu o seara inainte in fata auditorului iar in timp ce predicam, imaginile subconstiente care ni se perinda sunt cele cu innotul printre valurile marii 😀 .

    • marinelblaj zice:

      Ca de obicei, foarte pertinent, amplu şi la obiect comentariul tău. Ai sesizat esenţa şi intenţia acestui „serial”. Am reţinut expresia aceasta cu „industrializarea creştinismului”, mai ales că, în „fenomenul fenomenal” al mişcării Harvest din Românoa cam asta se petrece… Dar, diferenţa că e la ei se face mult mai organizat, mai conştient, decât s-a făcut până acum (căci s-a făcut şi se mai face!). Deh, spiritul pragmatic american… nu doar banul produce dobândă şi profit. Rămâne de văzut pentru cine…

  2. LILIANA CORBU zice:

    Wau…o sa fie un lung sir. Intre Orizontul Acela si Realitatea ce ne inconjoara, o reteta pe baza de medicamente generice* . Diagnosticarea , cred eu, este cea mai grea. (nu ma pricep, dar banuiesc)

  3. marinelblaj zice:

    Şi când mă gândesc că eu speram să fie alţii „mai medici” care să pună diagnosticul! Fiindcă eu doar am „scris foaia de observaţie! 😀

  4. tabyta22 zice:

    Cat de bine ati surprins aceasta imagine!Eu insa nu am vazut-o in Romania si nici la spital, ci in metrou ,exact ca cel descris de dumneata, cu carticica.Cred ca este o amortire/ametire a constiintei, o forma de evlavie…dar tagaduind puterea.
    Daca ar stii ce izbavire primesc prin Cuvantul vietii nu ar mai amana cititul!

    Domnul sa ne ajute sa fim lumina!

    • marinelblaj zice:

      Chiar… cam rar pe aici, cum spuneai într-un comentariu mai demult, Tabita! E bine că totuşi rămâi pe aici, facă e să ne luăm după ce spunea un bun prieten despre „Cetatea de piatră” (uite, încep să-l cred 😀 ). Oricum, să-I mulţumeşti Domnului că n-ai văzut în spital şi, după cum îmi dau seama, într-un metrou, dar din Spania, ceea ce înseamnă… România mai rar 😀
      Zic „Amin!” la ultima ta frază!

      • tabyta22 zice:

        Spaniolii sunt, de regula, mai religiosi (catolicii) care si ei la randul lor, se impart in mai multe categori. Una din categori ,pe care am ajuns sa o cunosc zic eu, e ceea a lui Kiko Aguille, un soi de reformator al lor din anii ‘ 50. Gruparea, al carui nume nu il tin minte, este cea mai numeroasa in Spania, are principii asemanatoare protestantilor insa neseparati de catolici pana la moarte.Vad deseori catolici practicanti avand „liturgia por horas” in metrou sau autobuz si chiar pe tableta,am vazut avand Biblia.Ortodocsi ii imita,insa partial, mult prea putin ca sa fie observati.
        Persoana de care vorbeam eu, este un soi ciudat migrator,o specie adaptabila, un cameleon.A frecventat bisericile protestante(mai toate), cunoaste din toate, insa este departe de a accepta Adevarul care transforma.Pentru ea, este bine si relaxant LANGA credinciosi dar NU CU ei,pentru ca a fi cu ei presupune nu numai apartenenta ci si asumarea de riscuri ori a purta crucea este greu.
        Gestul ei, interpretat de mine, a fost pentru a nu fi corupta de la „dreapta credinta”…
        Biblia spune „calca rar in casa aproapelui ” si parafrazez: calca rar pe blogul fratelui…ca sa nu se supere asa ca mai rarut la sectia comentarii…

      • szromulus zice:

        @”calca rar pe blogul fratelui” – 😀 – cine nu vrea comentarii si le poate bloca(sau elimina rubrica complet) – sau pt jurnal extrem de personal se poate face siteul private 🙂

      • marinelblaj zice:

        Interesante informaţii, Tabita! Mulţumim!
        Cât despre parafrazarea ta… şi eu aş putea cita din 1 Ioan 1:7! Fără să fie nevoie să parafrazez 😉

  5. tabyta22 zice:

    Revin cu cateva corectari: e vorba de Kiko Argüello,pictor de meserie, initiator al „Camino Neocatecumenal(nu stiu traduce)” alaturi de alti doi (Mario Pezzi-italian,Carmen ….spaniola), categorie religioasa recunoscuta de papa.

    • marinelblaj zice:

      Mulţumesc şi pentru precizări. E cunoscuta „mişcare neocatecumenală” (Neocatechumenal Way), aprobată de Papa în 2008 şi având intenţia de a se ocupa de formarea adulţilor catolici (un fel de follow-up practicat de neoprotestanţii americani cu cei botezaţi). Practic, s-a inspirat din catecumenismul catolic, dar a mers pe o linie cu aer „mai comunitar”, căci aceste comunităţi se organizează cu un număr sub 100 de persoane. Sunt mii de asemenea comunităţi neocatecumenale în lume, la ora actuală!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.