MONARHIADA

sursa

Nu sunt rasist. Nici xenofob. Singura fobie o am faţă de prostie. Nu ştiu cum s-o fi numind asta, dar hai să-i zicem „prostofobie”…
Sunt, în schimb, monarhist. Din două perspective. Cred în Regele etern şi (încă mai) sper în monarhia pământeană. Căci, dacă ar fi să revin la problema fobiei, sunt, totuşi, având-o în vedere pe cea declarată mai sus, şi… „prezindentofob”!

Asistăm de ceva vreme, de când răposatul Cioabă a lăsat moştenire, în afară de averea „regală”, şi o bătălie succesorală cu nuanţe (atenţie, nu neapărat culori!) fratricide, la un spectacol care reuşeşte să conţină toată paleta artei dramatice, de la drama greacă la comedia absurdului.
Aflăm prin mijloacele media de o adevărată invazie de regi în rândul ţiganilor! Iată, avem acum un rege al rromilor creştini, unul al celor laici şi ne aşteptăm să avem de-acum câte un rege la fiecare şatră.

N-am de gând să-mi dau cu părerea şi să mă amestec în treburile interne ale… altui stat! În fond, aşa cum am prieteni şi cum cunosc o sumedenie de oameni deosebiţi cam din toate categoriile sociale şi etnice, cunosc oameni extraordinari şi în rândul acestei etnii. Dar… nu pot să nu observ şi eu, alături de atâţia alţii, felul în care rromii reuşesc să arunce cu scandalurile lor umbre urâte nu numai asupra ţării, ci, mai nou, şi asupra denominaţiunii religioase care a încercat să-i primească dând dovadă de atâta bunăvoinţă. Că asupra ideii de monarhie au avut grijă prezidenţiabilii noştri să o facă, admiţând în mod caraghios o formă de guvernare în sânul alteia!

Vor fi dintre aceia care se vor grăbi să asimileze noţiunea de rrom cu aceea de penticostal, cum încerca aseară pe un post de televiziune o distinsă doamnă să o facă, pregătită, se pare, să extindă ironia (să-i spun doar aşa) asupra a tot ce nu este ortodox, după cum străinii se străduiesc să asimileze aceeaşi noţiune de rrom cu aceea de român. Se uită faptul că ţiganii sunt parte şi din alte naţiuni. Ei sunt prezenţi în Bulgaria, Cehia, Franța, Grecia, Macedonia, Romania, Serbia, Slovacia, Spania și Ungaria, sub nume care, mai toate, au aceeaşi rădăcină. Sunt zingari, tsigans, zigeuner, cigani, cikani, gipsies, gitani… Istoricii şi lingviştii nu s-au pus de acord de unde provine denumirea de „rrom”. Şi pentru că ei nu se pun de acord, şi pentru că asocierea aceasta rrom-român capătă tot mai mult un caracter de extindere discriminatorie, nu pot să nu mă întreb de ce nu şi-au spus ţiganii din Franţa „ffranci”, cei din Spania, „hhispanici” (aici ar fi mai greu, dar al doilea H ar putea fi… H-aspirat!) ori cei din Germania „nnemţi” (aici ar fi şi mai greu cu pronunţia, căci aspiraţiile au fost şi sunt de altă natură la acest popor!).

Una peste alta, am din ce în ce mai mult convingerea că două vor fi marile probleme ale Europei, cu mult peste haosul economic creat de intenţia de a aşeza la aceeaşi masă săracii şi bogaţii, ale căror maniere de a folosi „tacâmurile” diferă atât de mult: problema creştinismului şi problema ţiganilor. Alăturarea nu pare a fi întâmplătoare. Căci, ceea ce se face cu creştinismul, care e tot mai mult dat la o parte în favoarea islamismului ca dovadă a… egalităţii drepturilor!, e o adevărată… ţigănie, iar ţiganii au, iată, un rege creştin!

Şi, cum era aproape normal, nimic nu va mai fi cum a fost.

Şi „Ţiganiada” s-a transformat în… „Monarhiadă”! Nici nu mă miră! Cu adevăratul monarh al României s-a „ţigănit” Iliescu.

Şi-apoi, la „ţigănia” care bântuie între Cotroceni şi palatul Victoria, la ce să te mai aştepţi?