„Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi” (Efeseni 4:6)
Cu toate că nivelul nostru de spiritualitate poate să difere între noi, Dumnezeu lucrează prin toţi şi, deşi aparent prin unii mai mult, prin alţii mai puţin, esenţial este că lucrează prin toţi. Aşa că „ierarhizările spirituale” făcute de noi, oamenii, s-ar prea putea să fie… ridicole!
Disfuncţionalităţile pot arăta uneori importanţa celor consideraţi „mici”!
Să ne amintim că explozia navetei Challenger din 1986 s-a datorat unei „banale” garnituri ce valora mai puţin de 5 dolari!
cetatea de piatră 
Încep mai devreme cu mărturia chiar pe blog, pentru că se potrivește cu subiectul discutat. Eram în ajunul sărbătorii nașterii Domnului, în fața unui mall. Lume multă, aglomerație și forfotă mare. Mă îndreptam spre stația de tramvai, un om mă ajunge din urma și se oprește în fața mea. Era un om modest, iar după primele cuvinte îmi dau seama că nu este român. Mă întreabă, pe engleză dacă cred în Domnul Isus (eu stăpânesc vag limba lui Shakespeare), răspund afirmativ și el duce discuția mai departe și mă roagă politicos, dacă pot repeta după el ( desigur pe engleză ). A fost prima mărturisire de credință (am mărturisit pe Tatăl, pe Fiul și Duhul Sfânt). Am simțit „focul” în mine, „focul bucuriei” , cum nu mai simțisem. Am privit apoi în urmă, eram curios dacă se va mai opri la cineva, ținând cont că din mall ieșeau tinerii în valuri. Acel „străin” nu a mai oprit pe nimeni spre mirarea mea. Cu cât trece timpul și cresc în cunoaștere, îmi dau seama de importanța acelui eveniment și de faptul că nu a fost necesar să știu din ce denominațiune face parte acel om, care este relația lui cu Dumnezeu, din ce țară vine etc. Important este că Dumnezeu s-a folosit de el spre folosul sufletului meu…..
Mulţumesc, Cosmin, pentru mărturia aceasta! Nu cunoşteam amănuntul, deşi ne cunoaştem destul de bine 🙂
Ce păcat că noi ne împiedicăm de multe ori în detalii de genul celor menţionate de tine!…
Viata de credinta este un mister care se desfasoara in noi, spun un mister pentru ca nu este un lucru vizibil, cuantificabil prin formule omenesti, prin coeficienti de rating. Am intalnit nu de putine ori oameni simplii a caror viata de credinta era puternica si bine construita. Societatea remarca si apreciaza doar teoreticienii de varf, pentru ca asta este un aspect vizibil. Cu toate astea exista multi teoreticieni buni care inafara de profunzimile propriului lor EGO nu au trait nimic altceva si confunda viata crestina cu capacitatea lor intelectuala. Prin asta nu sugerez ca teoria nu este importanta, dimpotriva, doar ca, principiile pe baza carora validam valoarea crestina a cuiva pot fi destul de departe de adevar.
Apropo de „teoreticienii de vârf”, Romulus… nu ţi se pare ciudat că ne dăm sufletul să cucerim câte un vârf de munte unde nu ne apucăm să privim solul de sub picioare, spunând „măi, ce vârf de munte frumos”, ci tot panorama văilor o admirăm? 😉
Teoria este captivanta, are un farmec aparte, frumusetea ei ne fura usor, totodata da senzatia de suprematie, de forta. Un bun teoretician poate domina dezbaterile teologice, filosofice, lucru care atrage adeziunea celor care gandesc si impresioneaza pe cei nestiutori. Succesul de acest tip poate pune in conul de umbra aspectele practice ale vietii spirituale. De acea teoria cu practica trebuie bine corelate. Este usor de observat cum multi teologi teoreticieni exceleaza la aspectele exegetice, dar sunt falimentari la aspecte ca, empatie, bunatate, blandete, iertare, rugaciune, rabdare, etc., chiar mai mult devin irascibili daca aduci in discutie aceste calitati.
Lipsa corelarii teoriei cu practica este una din capcanele mintilor luminate in teologie. Daca pana nu demult interpretarea corecta a scripturii era o problema, acum calitatile spirituale sunt privite doar ca nice to have, but not mandatory. Cineva spunea ca doar oamenii care au invatat iubirea divina stiu raspunde unei palme cu bunatate, cu empatie, restul doar scrasnesc din dinti.
Mda! Poate de aceea acel „întoarce-i obrazul celălalt” s-a transformat în „întoarce-i obrazul… pe dos”! 😦