Novicele încăpăţânat…


Time Outfoto

Am intrat cu câteva zile în urmă, sărind în apărarea unui prieten, în vizorul unei persoane a cărei principală ocupaţie vizavi de colegii de „blogăreală”, dincolo de a avea mereu în vizor pe toată lumea, seamănă întrucâtva cu aceea a miliţianului dintr-o anecdotă pe care trebuie să o scriu mai jos. Dar, ca să nu fiu (iarăşi) înţeles greşit, iată anecdota cu pricina:

Doi miliţieni sunt trimişi într-o delegaţie de câteva luni în Egipt. La întoarcere,aduc soţiilor lor câte o frumoasă pereche de cizme din piele de crocodil. Spre invidia altor două soţii de miliţieni, care tăbărăsc asupra bieţilor soţi, somându-i:
– Băi, nu sunteţi în stare să vă aranjaţi şi voi o delegaţie în Egipt? Nu ne interesează cum faceţi, dar va trebui să plecaţi şi să nu îndrăzniţi să vă întoarceţi fără cizme de crocodil cum au matracucile alea care nu-şi mai încap în piele de încrezute!
Zis şi făcut. Bieţii „somaţi” îşi pun în mişcare toate pilele, de partid şi de stat, în lucru toată linguşeala şi ploconeala, şi rezolvă şi ei o delegaţie pentru schimb de experienţă, în Egipt, spre fericirea consoartelor.
Numai că, la expirarea lunilor de delegaţie, cei doi nu mai sunt de găsit prin Egipt. Se declanşează o amplă operaţiune de căutare.

Într-un final, cei doi sunt găsiţi, pe undeva pe cursul Nilului, într-o postură ciudată. Respectiv, unul dintre ei era intrat până la genunchi în apa fluviului, băgând din când în când mâinile în apă, scoţând deasupra capului câte un crocodil şi întrebându-l pe colegul aflat pe mal:
– Ăsta are?
– Nu, venea răspunsul celui care trebuia să-i verifice, vizual, picioarele.

Ei bine, mogulul (cum se autointitulează, preluând ironiile altora drept „grade”), dincolo de informarea eficientă şi utilă privind viaţa (şi moartea!) din lumea evanghelică, găseşte că este util ca din când în când să facă şi lucruri inutile.

Eu nu-l mai citesc de ceva vreme. Sunt la dezintoxicare. Dar ieri m-a sunat, râzând, un prieten: „Vezi că ţi se dau sfaturi privind ratingul, pe blogul lui…!”

Nu mă interesează acest capitol. Nici pe blogul meu, şi nici pe al altora, şi când am făcut referire la ratingul acelei persoane, mă gândeam strict în sensul atragerii atenţiei prin tot felul de „amestec în diverse ciorbe”. După cum se poate vedea, acele widget-uri de pe blogul personal, privind poziţiile din Zelist şi Blogosfera evanghelică, se află sub titulatura „Just 4 fun”. Ele sunt doar mijloace prin care încerc să-mi fac auzită vocea de către cei care pot fi (eventual) interesaţi. Poziţiile mă interesează mai puţin, şi blogul meu valorează exact cât consideră cititorii mei, fără ca să fiu nevoit să-mi afişez pe pagina de start, asemeni persoanei în cauză, chestii de genul: „Acest blog valorează xxx dolari, euro sau pounds”!

I-am scris acestei persoane că n-am de gând să dialoghez cu ea. M-a contrazis, răspunzând că au fost şi alţii care au promis şi n-au putut face asta! Ei bine, ţin să informez această persoană că EU POT. Nu voi dialoga. E inutil. Deci, nu vă mai osteniţi, stimabile. Spam-ul e pregătit pe blogul meu, iar pe al dumitale vei monologa, exact ca până acum. În schimb mă voi ruga. Deşi au mai făcut-o şi alţii, fără rezultat până acum. Dar, cine ştie, poate că, păcătos şi „novice” cum sunt, voi fi mai aproape de „naivitatea” vecină cu simplitatea şi neprihănirea… Şi, poate pe mine mă ascultă Cerurile. Spre bucuria blEgosferei evanghelice care admiră inconştient latura întunecată a persoanei respective…

Deci, aşadar şi prin urmare, stimate domn, nu mai daţi sfaturi novicelui Blaj Marinel ! Sunt alţiişi altfel de sfaturi de care are nevoie şi pe care le primeşte. Pe ale dumitale nu le citeşte, nu le ascultă şi, chiar dacă ar face-o, el e mai încăpăţânat când e vorba despre sfaturi privind blogul personal. Dovada că i-au trebuit aproape zece ani să se lase convins să-l deschidă şi nici acum nu e convins că era neapărat necesar. Aşa că… nu vă mai irosiţi energiile, domnule!

P.S. Veţi remarca faptul că nu fac trimitere, nu dau link-uri. Nu vreau să comit greşeala de a îndrepta oamenii în diverse locuri atunci când nu au nevoie. Dacă e o nevoie, se vor duce, cu siguranţă, singuri…

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Simţul civic, Zâmbet sau rictus?, Ştiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Novicele încăpăţânat…

  1. szromulus zice:

    Draga (novice) Marinel, am zambit la modul in care descrii tu conflictele si problemele de acest fel. Umorul creaza detasare si asta e bine 🙂 . Solutia rugaciunii este excelenta si eu sunt de parere ca situatiile conflictuale(de orice fel si de orice tip) se abordeaza in primul rand cu rugaciune, apoi mai vedem. Poate suna a naivitate in era moderna(pt crestinul modern), dar sunt de parere ca sfaturile biblice nu se depreciaza.

    • marinelblaj zice:

      Romuls, pentru mine nu prea există conflicte! Există pentru alţii, care le doresc! Eu le evit în felul meu. Acesta. Iar eu chiar cred foarte mult în puterea rugăciunii! Am „dovezi” mai mult decât „dovezi” în sensul acesta! Oricât ar părea de… naivitate! 🙂

  2. Eu fiind prietenul, ştiam la ce soi de tratamente se expune. Ştia şi el. Nu ne-am sfătuit, ca-n Mioriţa, să-l căsăpim pe cel ortoman, că ciobanul are clikuri multe şi că e un… (nu mai zic, că mă bate Marinel… :))
    Oricum, eu n-am să mai citesc, cît voi trăi, niciun rînd din ce scrie stimabilul şi mă voi ţine de cuvînt.
    Mulţumesc, Marinel.

    • marinelblaj zice:

      Ehei! Prietenul (L)ANEVOIE se cunoaşte, Răsvan! Ce să te mai înţelegi când eşti în tranşee şi se prăvălesc pe tine „inamicii” (cioban mă duce cu gândul la… păstor, şi nu e de bine!). Tragi la întâmplare, să scapi cu viaţă!
      Mă bucur că mai e cineva care se va ţine de ACEST cuvânt! Nu de alta, dar e în spiritul altui Cuvânt.
      Cred că eu ar trebui să mulţumesc!
      Aşa că, hai să ne ţinem de cuvânt şi de Cuvânt! Şi să ne rugăm!

  3. denis zice:

    Imi pare rau ca asta trebuie sa fie primul comentariu pe care il fac pe blogul dvs. dar ….
    Asa l-as saluta pe stimabilul mogul (si toata sleahta dumnealui) cu Galateni 5:12 😀
    Cica site evanghelic … blog de cancan. Atat.

    Ce ma opreste e ca „nu-i bine sa te pui cu nebunii ca au mintea odihnita” 🙂
    Mai bine el/ei cu ale lor si dvs/noi cu ale noastre ….

    • marinelblaj zice:

      Eh, Denis, lasă, nu te necaji! Mai bine să-ţi spun un „Bun venit” în Cetatea de piatră şi să te aştept cu… al doilea comentariu, dacă zici că de primul îţi pare rău! 😀
      Vorba ta, ei cu ale lor… 😉

  4. szromulus zice:

    Foarte draguta poza pe care ai ales-o cu fetita care scoate limba peste umar si sugestiva 🙂 . Da, aceea este prima publicatie evanghelica de scandal – Cancan Evanghelic 😀

  5. marinelblaj zice:

    Păi, nu? Aşa-s şi eu, pedepsit dar obraznic! 😀

  6. szromulus zice:

    Marinel draga, ar trebui sa privesti cu nespusa bucurie faptul ca ai avut ocazia sa fii invatat de oameni iluminati de nivelul lui Confucius, Socrate, Kant. Astfel de minti iluminate nu se nasc in fiecare zi si oriunde. Este un privilegiu sacru 😀 . Asa ca, te rog sa te bucuri 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s