Întrebări de vacanţă… a minţii


În tabăra din acest an, aşa cum scriam într-o postare anterioară, am vizitat între altele şi mănăstirea Prislop. Am dorit să ajung acolo, am lăsat la o parte orice fel de prejudecăţi şi, chiar mai mult, am încercat să explic copiilor cu care am fost ce înseamnă viaţa monahală, cine a fost şi ce loc ocupă în istorie părintele Arsenie Boca şi scrierile sale, dar şi multe altele.

Şi totuşi, dincolo de atmosfera cu adevărat „de mănăstire”, în care respectarea regulilor solicitate încă de la intrare nu le-a părut dificilă nici măcar unor copii mai „năbădăioşi”,, în pofida impresiei adânci lăsate de locul de reculegere şi meditaţie care chiar îţi sugera aşa ceva, o întrebare cât se poate de banală îmi stăruie în minte. N-am pus-o eu, am auzit-o rostită de cineva care stătea în spatele meu, în timp ce treceam pe lângă mormintele frumos aliniate ale maicilor decedate în această mănăstire. Întrebarea era legată de o simplă socoteală pe care o făcuse respectiva persoană, socoteală legată de pomelnicele care se scriau în imediata apropiere a vechii biserici. Omul se întreba cât de corectă şi rentabilă era procedura prin care, după informaţiile cerute de el, peste 800 de vizitatori pe zi, în perioada de vară, completau şi plăteau un asemenea pomelnic. Spunea el: „Când se pot citi aceste pomelnice, dacă slujbele durează, totuşi, atât de puţin?”

Şi m-am gândit, ştiind că sunt mănăstiri care oferă posibilitatea pomenirii acestor pomelnice fie prin poştă, fie online, cât de nepotrivit este acest obicei dacă îl pui alături de ce a înţeles părintele Arsenie Boca, Dumitru Stăniloaie şi destui alţii că înseamnă ortodoxia română!

„De ce acest negoţ cu durerea şi nevoile oamenilor?”, se întreba, în final, omul respectiv.

Ce i-aţi fi răspuns omului? Eu n-am răspuns. Am înghiţit doar, trist, în sec…

Exif_JPEG_422DSCN7407

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Mioritice, Pe gânduri, Trecător prin lume și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Întrebări de vacanţă… a minţii

  1. anatatar zice:

    Oare cat de mult ne bucuram de religia noastra sau mai bine zis de credinta noastra doar in Dumnezeu care nu ne cere nimic, nici un ritual, nici un ban, nici o inchinare la oase moarte, nici o pomana, nici un parastas, nici o calatorie la locuri speciale etc.?
    Eu cred ca religia ortodoxa ii chinuieste pe oameni si ei saracii nu au nici un beneficiu macar caci mantuirea este prin credinta in ceea ce a facut Domnul Isus Cristos pentru noi la cruce. Eforturile umane nu sunt acceptate inaintea Domnului.
    ana
    anatatarandras.com

    • marinelblaj zice:

      Dureroasă întrebare, Ana! Din păcate, dacă ne uităm printre noi, putem vedea astfel de atitudini, reminiscenţe ale unei culturi ortodoxe. Sunt şi printre noi mulţi cărora le lipseşte bucuria şi care încearcă să o obţină chinuindu-se cu tot felul de lucruri ce ţin de „performanţa religioasă”! Trist!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.