Am o întrebare – 3 –


Un dialog, halucinant de-a dreptul, început printr-o reacţie absolut aberantă de aici şi continuată mai apoi „cu spectatori de handbal la un meci de fotbal” aici, pe blogul unui prieten pe care pot să-l numesc aşa deşi nu l-am văzut niciodată „faţă către faţă” (dar sper să se întâmple!), mă determină să postez înainte de vremea hotărâtă încă o întrebare din seria „Întrebărilor tinerilor”. De data aceasta nu doar pentru un răspuns datorat lor, ci pentru unul datorat nouă, tuturor. Unul legat de acea credinţă pe care o „flutură” unii cu o inconştienţă care se pare că le permite să dea răspunsuri categorice acolo unde până şi întrebările sunt încă neclare…

IMG_6524Între altele, în timpul petrecut în tabăra tinerilor din acest an, am vizitat mănăstirea Prislop. Dincolo de unele lucruri pe care le-am văzut acolo şi despre care voi scrie cândva (căci mă frământă!), am avut parte şi de un dialog interesant cu unul dintre tineri. Dialogul s-a petrecut după ce am privit o femeie îngenuncheată la mormântul lui Arsenie Boca (vedeţi şi fotografia), care, am aflat ulterior, se ruga pentru tămăduirea suferinţei ei. Încerc să redau dialogul cât mai exact:

– Marinel (da, le-am cerut tinerilor să nu mă tot ia cu „frate” dacă doar în asta stă respectul!), privesc la femeia aceasta şi mă tot gândesc la cuvintele Domnului Isus, adresate femeii care s-a atins de haina Lui şi căreia Domnul i-a spus: „Credinţa ta te-a mântuit”. E limpede că femeia asta are credinţă! Va fi vindecată?

– Hm! Tu ce crezi? (am vrut să văd pe ce raţionament se bazează întrebarea lui)

– Păi, eu cred că da! Este clar că femeia aceasta are credinţă!

– Ok, i-am răspuns. Credinţă în ce?

– În Dumnezeu, evident, mi-a răspuns tânărul.

– Bun! Şi de ce crezi că se roagă atunci la mormântul cuiva mort?

Moment de tăcere… pietricele lovite cu piciorul…

– Păi, fiindcă ea crede că Arsenie Boca a fost mai credincios decât ea!

Îmi vine să zâmbesc, dar mă abţin.

– Şi la ce o ajută asta? Se poate ruga Arsenie pentru ea? Sau poate el interveni pentru ea la Dumnezeu?

După câteva clipe de meditaţie…

– Nu, evident că nu! Ştiu şi eu că nu este niciun alt Mijlocitor… Dar… femeia are totuşi credinţă! Sunt sigur că s-a rugat şi acasă, până să ajungă aici! E insuficientă credinţa ei? Eu nu prea cred! Fiindcă altfel n-ar mai fi venit şi aici şi s-ar fi mulţumit să se roage acasă! Mie mi se pare că tocmai asta demonstrează că credinţa ei este foarte mare!

– Bun! Să spunem că ai dreptate! Hai să ne uităm puţin la femeia care s-a atins de haina Domnului Isus… Ce zici dacă, după ce a făcut gestul acela, ea s-ar fi dus la Templu, la un preot, să-i ceară şi lui să se roage pentru vindecarea ei, înainte ca Domnul să-i răspundă?

Mă opresc aici cu redarea dialogului, deşi continuarea lui a fost interesantă (tânărul „combătea” bine, nu se dădea bătut cu una, cu două…)

Cert este că întrebările lui finale au sunat foarte provocator:

„De ce nu mai funcţionează şi azi această credinţă ca aceea a femeii din relatarea biblică? De ce credinţa acestei femei nu are aceeaşi valoare?”

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebările tinerilor, Biserica. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Am o întrebare – 3 –

  1. costica h zice:

    Intrebarea acestui tanar este dureroasa, si provocatoare in acelasi timp;
    Domnul Isus zicea femeiii, altei femei, Voi va inchinati la ce nu cunoasteti; noine inchinam la ce cunoastem, caci…Ioan cap.4;22
    Oamenii care au intrebari se afla in cautare, si cei ce cauta vor gasi.
    Ei cauta inchinatori adevarati, lumea din jur este plina de inchinatori care nu stiu la ce se inchina.
    Trebuie sa le dam exemplu, mai mult decat raspunsuri…si exemplul personal este un raspuns destul de bun la multe intrebari.

    • marinelblaj zice:

      Aşa este, Costică. Pot să spun că dialogul cu acel tânăr m-a bucurat foarte mult, căci, vorba ta, căutarea e benefică!
      Cât priveşte exemplul personal, să ne ajute Dumnezeu! Că noi mai mult… ne încurcăm!

  2. szromulus zice:

    As raspunde cu o alta intrebare, de ce nu l-a vindecat Dumnzeu pe Iov in a 4-a zi(de exemplu) de suferinta? Credinta avea, om neprihanit era, de pierdut totul, dar absolut totul a pierdut.

    • marinelblaj zice:

      Da, Romulus, e şi asta o întrebare! Răspunsul nu e foarte complicat în acest caz. Toată istoria lui Iov este o lecţie. Şi lecţiile care sar peste anumite capitole… nu mai sunt utile! 😀
      Ce-ar fi, însă, dacă am încerca răspunsuri prin… răspunsuri? 😉 😀

      • szromulus zice:

        Autorul intreabarii vine cu o presupozitie „De ce nu mai funcţionează şi azi” , adica el deja stie cum stau lucrurile. Intrebarea este similara cu istoria lui Galileo Galilei – de ce afirmi tu ceea ce noi stim ca nu este asa?

        Raspunsul simplu si scurt de tot ar fi daca crezi ca functioneaza vindecarile ai dreptate, daca nu crezi ca functioneaza de asemenea ai dreptate. Este o ecuatie matematica.

      • szromulus zice:

        Ca o completare, acum vad ca am omis partea a 2-a a intrebarii. Nu consider credinta biblica ca fiind de acelasi nivel cu credinta pe care noi o folosim in viata cotidiana si prin care apreciem lucrurile care ne inconjoara. Este o diferenta radicala de nuanta, si de intensitate. Greseala majora pe care o facem cei mai multi este ca reducem credinta biblica la credinta cotidiana pe care o are orice om. Pe de alta parte un capitol destul de mare este omis in abordarea credintei ca si element aplicativ, ma refer la anatomia credintei. „De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea”. La aspectul sa credeti ca l-ati si primit majoritatea falimenteaza si gasesc o modalitate sau alta de a evita acel aspect.

        Cineva imi spunea mai demult ca intensitatea si stabilitatea credintei sunt elemente importante. Fluctuatiile cotidiene de tipul „pai ma doare, cum sa cred ca l-am primit…” determina invalidarea criteriului de mai sus. Pe de alta parte credinta biblica este un element de relatie, nu un element de sine statator, izolat. Cand esti intr-o relatie vie cu Dumnzeu stii voia Lui personala vizavi de viata ta, pur si simplu o stii. Daca omitem aspectele de baza din ecuatia credintei lucrurile nu mai functioneaza.

        Cred ca nu este prea dificil de observat noile curente de gandire care invadeaza lumea neoprotestanta, unul din curentele destul de influente le-as putea rezuma prin „what you see is what you get”, ori intr-un univers de acest fel nici nu are rost sa povestim de nimic. Pentru cineva care imbratiseaza paradigma de acest fel Dumnzeu nu raspunde la nici o rugaciune, de nici un fel.

        Sa nu mai mentionam faptul ca vindecarea este privita si de stiinta moderna in alti termeni, am abordat subiectul pe larg la mine, asa ca nu voi aborda acest aspect.

  3. Cosmin zice:

    Mereu când mă gândesc la elementele ce compun credință unui om, îmi vine în minte o comparație, poate puțin forțată. Îmi imaginez un calculator, și ținând cont că pe blog ajung oameni care au cunoștințe, cel puțin de bază în ceea ce privește calculatorul îmi permit să duc mai departe comparația. Un calculator este format din două părți partea hardware ( care este partea fizică al unui calculator ) și partea software ( care reprezintă softul sau programul care pune în mișcarea partea hardware, partea fizică ). În trăirea de credință al diferitelor culte religioase se pune baza pe o anumită parte, fie ea hardware (practica), fie software ( trăirea ). Ortodocși și se bazează foarte mult pe fapte ne trăite sufletește, cam așa ca și cum am mișca de mouse fără a vedea nimic pe monitor, pentru că ne având softul, adică trăirea, ajung să facă unele lucruri fără sens, lucruri mecanice, doar prin simplul fapt că au auzit, sau cineva le-au indicat din moși strămoși. altfel spus ai partea hardware ( practica ) dar nu ai partea ( software ) trăirea. Există totuși și extrema cealaltă ( din păcate ). Ea se regăsește în special în mediul evanghelic, cu precădere în bisericile „libere” și la o parte din bisericile penticostale. Aici baza se pune pe trăire ( simțire ) nu de puține ori am auzit expresia „păi eu așa am simțit” , dacă le vorbești că postul se ține așa și așa, ei vor zice „eu simt că nu trebuie să țin post, eu nu pot să țin, nu stă credința mea în practici”, etc. Genul acesta de oameni, văd mousul pe masă, calculatorul este aprins, softul funcționează (sau așa cred ei ) și totuși așteaptă ca săgeată să se miște fără ca ei să facă nimic.
    Părerea mea că un credincios trebuie să aibă trăirea și practica unite, pentru a putea avea o viață de credință sănătoasă. Iar ca să mă refer la întrebare, nu cred că este de ajuns să crezi în ceva ce a fost ( cine poate spune că viața unui om a fost una sfântă ? ) , ci este important să crezi în cel Cel Ce Este, iar femeia din Biblie a crezut chiar în Cel Ce Este, nu în cel ce a fost și nu știm dacă va mai fi….

  4. szromulus zice:

    De ceva vreme am renuntat la clasificarea oamenilor in functie de apartenenta religioasa, de cultul de care apartin. Oricum niciodata nu ne indentificam la modul absolut cu un curent de gandire, cu un cult, pentru ca suntem oameni si nu suntem o hartie printata cu doctrina cultului, chiar daca unii cred ca lucrurile ar sta in acest fel. Masurarea eficientei spirituale in paradigma contemporana se bazeaza doar pe apartenenta religioasa, astfel totul s-a impartit in diferite curente, unii sunt doar teoreticieni, altii isi instrumenteaza doar starile interioare, altii nu fac nici una nici alta. Masurarea evolutiei spirituale cred ca nu tine de aceste criterii, ci tine de evolutia in iubirea divina. In alte cuvinte, daca iubirea mea fata de oameni este la fel de fragila ca si cum era in urma cu o perioada, daca la o palma din partea cuiva(toti primim regulat palme din partea unora sau altora intr-un fel sau altul) ma afund in revolta, masuri de evitare a agresorului, incapacitate de relationare cu el, cred ca nu am evoluat, am ramas tot la fel de mult in EGO-ul meu. Drumul de la EGO la iubirea divina este un drum de eliberare si de crestere in iubirea fata de oameni si fata de Dumnzeu si asta este un aspect vizibil atat la nivel comportamental, cat si teoretic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s