ÎNDRĂZNIŢI… cu tupeu?


„V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33)

infringere

Când Domnul le spune ucenicilor aceste lucruri mai erau câteva ore până ce trădarea avea să se materializeze… În pragul a ceea ce părea să le arate ucenicilor înfrângerea, Domnul le spune că a biruit lumea. Încă unul dintre aparentele paradoxuri pe care ei n-aveau să le înţeleagă decât mai târziu. Păcat că unii au înţeles prea târziu, iar alţii au înţeles greşit. Lucru care se întâmplă şi astăzi…

Cum altfel să-mi explic atitudinea celor care sunt înfrânţi înainte chiar de a vedea „câmpul de bătălie”? Care sunt gata să atârne, nu întotdeauna inconştient, bolovani de picioarele celor care s-ar avânta şi care n-au uitat că „lucrăm împreună cu Dumnezeu”…

„N-avem cum, frate… E peste puterile noastre… ” Sunt primii care se vor înscrie pe lista de susţinere în rugăciune în loc să se înscrie pe lista lucrătorilor. Şi acolo şi rămân, de cele mai multe ori. Pe listă.

O, şi dacă măcar s-ar mulţumi cu atât. De cele mai multe ori, însă, ei cred atât de mult în această „viziune a vizuinii”, vorba lui Sorescu, încât, dacă se întâmplă ca lucrurile să meargă bine, vor găsi mereu acele defecte ale detaliilor care pot, măcar teoretic, compromite întregul. Sfârşind în inevitabila însingurare a invidiei.

Sunt însă şi „curajoşi” care au înţeles greşit. Care confundă curajul cu tupeul. Întotdeauna în interes propriu, niciodată în cel obştesc. Sunt cei care cred cu tărie că lumea poate fi biruită doar cu armele ei. Pe care învaţă să le mânuiască tot mai bine şi sub povara cărora vor sfârşi. Nu pe scut, ci sub scut, căci acolo măcare eşti viu!

Sunt cei care uită că armura e a lui Dumnezeu şi nu o carapace de ţestoasă. Că platoşa e a neprihănirii, nu a nesimţirii, că scutul e al credinţei şi nicidecum obrazul îngroşat, că sabia e a Duhului şi nicidecum a limbii ascuţite…

Durerea mare e atunci când din toată îndrăzneala nu rămâne decât… tupeul !

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Pe gânduri, Picături, Reluări, Trecător prin lume. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s