Trebuie să fac o precizare.
În cadrul „sâmbetelor muzicale” nu mi-am propus să apar cu lucrări neapărat surprinzătoare, necunoscute…
Ceea ce mi-am propus este să readuc în memoria tuturor celor care vizitează acest blog acea muzică în care cred că mai rezistă… muzica. Afirm asta privind în jur, la peisajul aşa zis „muzical” al vremurilor actuale…
Mă veţi numi, poate, nostalgic. Dar… prefer să fiu nostalgic, decât să devin… punct nevralgic!
Astăzi…
Sunt foarte precaut în ascultarea muzicii clasice sub alte exprimări decât cele originale. Foarte mulţi muzicieni, unii de foarte mare valoare, au fost tentaţi să “prelucreze” sau să exprime altfel lucrări celebre. Unii au reuşit, alţii…
Îmi amintesc că prin anii ’70 l-am descoperit pe Isao Tomita. Era mare lucru pe vremea aceea să „pui mâna” pe lucrări ale acestui „adevărat maestru al sunetului”. Prelucrările lui după o mulţime de lucrări clasice mi-au relevat nu doar un foarte bun stăpân al tehnicii, dar şi un foarte bun cunoscător al „moştenirii muzicale” lăsate de marii clasici. Ceea ce am remarcat de la bun început a fost acurateţea sunetului (se spune despre el că folosea surse de sunete incredibile, pe care le creea, alegea şi folosea într-un mod inegalabil!).
Vă propun astăzi, spre audiţie şi delectare, câteva lucrări din „perioada clasică” a lui Isao Tomita.
Vocalise – Rahmaninov
Canon in D major – Johann Pachelbel
Hora stacato – Grigoraş Dinicu
Claire de lune – Claude Debussy
