„Voi să nu fiţi aşa” (Luca 22:26)
„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia” (Romani 12:2)
Să încercăm câteva minute să nu fim ipocriţi… Poate fi un exerciţiu foarte util pentru weekend-ul ce urmează! Şi poate şi mai încolo…
Să ne întrebăm onest:
Cu ce ne deosebim noi, creştinii, de cei pe care îi numim cu expresia aceea stigmatizantă, „din lume”?
Mergem la biserică!
Serios?
Şi nea Vasile merge în fiecare duminică la stadion, la meciul de fotbal, şi totuşi nu e fotbalist ! (ce-i drept, câţi merg cam în acelaşi fel la biserică?)
Citim Biblia!
Şi?
Era pe vremuri un rus, Belenki. A citit Biblia mai mult decât mulţi alţii. Ca să-l pomenesc doar pe el… La ce i-a ajutat, că nu ştiu să fi fost creştin?
Nu bem, nu fumăm, nu înjurăm…
Ei, na!
Cunosc câteva zeci de atei care nu fac aşa ceva!
Nu minţim!
Nu vă grăbiţi să răspundeţi, siguri de voi: „Nuuuu”! S-ar putea să vă contraziceţi singuri! Şi instantaneu!
Nu furăm!
Oare?
Unde vă e… căciula? Măcar despre aia să vorbim…
Ne rugăm în fiecare zi. Dimineaţa, la masă, seara, la drum…
Nu ucidem. 99.999 din 100.000 de oameni nu fac asta.
Dar ce înseamnă de fapt a ucide în vremurile de azi?
Aş putea continua. Mă tem însă că până şi cele zece porunci ar putea fi prea mult…
Prin ce mă deosebesc eu de ceilalţi „din lume”?
Nu cumva prin faptul că fac doar altfel o mulţime dintre lucrurile pe care le fac şi ei?
cetatea de piatră 
„Altfel” incomodează de multe ori. Într-o formație de defilare în care toți sunt îmbrăcați în uniformă, cum ai arăta în costum de scafandru? 🙂
Nici nu știm ce înseamnă „chipul veacului acestuia”. Cum am putea să ne dez-potrivim de ceva ce nici nu știm defini? Poate a trecut deja „veacul acesta”. (?) Ca și darurile…
„Într-o formație de defilare în care toți sunt îmbrăcați în uniformă, cum ai arăta în costum de scafandru?” Ai arăta foarte bine, dacă tu eşti conştient că urmează ceva… subacvatic! Dar asta e problema, că nu ştim defini!
Bine zis, desi doare…
Da, doare, Adrian! Dar e bine când doare… e semn că încă suntem vii! Şi, un viu mai are ceva şanse în comparaţie cu un mort! 😉
no acuma ar trebui sa ne spui si prin ce ar trebui sa ne deosebim. 🙂
sterge te rog comentariul cu test; nu m a lasat sa postez aici si voiam sa stiu
Aştept întâi părerea voastră, L.I.! 😉
Că după aceea iar spune cineva că le ştiu eu pe toate… 😀
Dupa 175 de versete in care ne manifestam dragostea pentru Dumnezeu ajungem la concluzia finala :ratacesc ca o oaie pierduta. cauta pe robul Tau caci nu uit poruncile Tale!
constientizarea neputintelor mele si a dependentei totale de indurarea Lui, de „harul Lui care ne invata… „-asta-i diferenta
Eu înţeleg cel mai bine valoarea harului când citesc Predica de pe munte…
E foarte adevărat ce sugerezi, dragă Marinel… Tu nu spui, da’ zici. 🙂
Cred că după ce se acumulează, caloric, starea asta căldicică, în care mă scald şi mă recunosc şi eu, explodează cumva, şi e ceea ce invoc şi numesc „trezire”, de care mă feresc, instinctiv, ca de foc. Crezi că lumînarea s-ar lăsa să ardă dacă ar intui că se transformă-ntr-o baltă de ceară, de fum şi de scrum?
Am un Dumnezeu mult prea mare pentru cît de mic sunt…
Răsvan dragă, zic şi eu, că, vorba lui Adrian, …DOARE!
Chestia asta cu „Crezi că lumânarea s-ar lăsa să ardă dacă ar intui că se transformă-ntr-o baltă de ceară, de fum şi de scrum?” mă duce cu gândul la cât de „băţoase” se ţin lumânările neaprinse…
inca putintica rabdare…eu cred ca ne va ajuta „criza” actuala sa dam in clocot starea actuala de caldicel
Ehei, Iulian, tare mă tem să nu cumva să ajungă „clocotul” acela… să-i frigă pe unii! 😉
oricum in privinta exercitiului propus…eu cred ca raspunsul e simplu:fructe;asta ar trebui sa faca diferenta_rodirea.exemplele insiruite sint doar frunze-necesare si frumoase dar insuficiente(in via Domnului);Cel ce ne-a nascut din nou astepta de la noi si roade(si le cere cind vrea El)
Da, Iulian, bine spus. Numai că de câte ori aşteaptă El degeaba şi vede doar frunze? Să te mai miri ce i-a făcut smochinului? 😦
Da, mai ales alea parfumate, cele din ceară de albine…
Evident! Că doar nu cele de la trântori 😀
🙂
„Să încercăm câteva minute să nu fim ipocriţi…”Ar fi bine findca astfel nimeni nu ar ajunge inselat,asuprit si manipulat!!!Nu s-ar mai trai prin puterea firii ,ci calitatile Rodului Duhului Sfint .Am intelege sa facem deosebire intre bine si rau !Am implini invatatura Domnului Isus si porunca Tatalui Ceresc.am fi scutiti de a ajunge „..in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.”Appocalipsa cap.21 cu 7 la 8)
Mda! Numai că de la a încerca până la a reuşi… 😦
postare inspirata din predica fretelui Vasi Duma? 😀
Hehe! Bun venit în Cetatea de piatră, Ana! 🙂
Între altele, şi de acolo e inspirată! Sau stârnită…
Dar şi mai mult din anii de viaţă creştină!