O sâmbătă muzicală ca un oftat de uşurare


Ca să pot purta mai uşor povara despre care vorbeam aici, am ascultat în toată această perioadă muzică. Evident, ceea ce numesc eu muzică, nu ceea ce numesc alţii…

Şi, cum obişnuiesc să împărtăşesc cu voi mai totul, am ales pentru astăzi trei genuri pe care le-am ascultat în toată această perioadă, fiecare după starea în care mă aflam…

Crosby, Stills, Nash and Young – un grup care m-a cucerit de la bun început, cu precădere pentru armoniile vocale. Piesa „Teach your children” a fost ani de zile una dintre piesele pe care le-am cântat aproape la fiecare apariţie publică din intervalul 70-75. Avea o priză extraordinară la public şi îmi amintesc că la un spectacol în Râmnicu Vâlcea a trebuit să o cântăm de patru ori!

Deja vu (1970)

Genesis este una dintre trupele a cărei istorie m-a dezamăgit şi „fericit” poate cel mai mult. Dezamăgit pentru că, încă de la începuturile trupei am intuit un potenţial fantastic în trio-ul Peter Gabriel, Steve Hackett, Mike Rutherford, cărora urma să li se alăture Phil Collins, cel pe care n-am vrut să-l iert pentru „conflictul” cu Gabriel, care a dus la plecarea acestuia, dar căruia aveam să-i mulţumesc ulterior pentru ce a însemnat Peter Gabriel „pe propriile picioare”!

Genesis – Nursery Crime (1971)

Am să-mi amintesc toată viaţa cu plăcere, emoţie şi nostalgie vremea în care aveau loc la Filarmonica din Arad concertele pentru elevi. Cât de mult au contat ele în educaţia acelor generaţii se vede cu prisosinţă astăzi. Ce vremuri…

Mi-am reîmprospătat amintirile cu această lucrare a lui Smetana fiindcă n-am să pot uita cum m-au determinat explicaţiile ce ni se dădeau la fiecare lucrare pe care o ascultam să închid ochii şi să văd aproape în detaliu curgerea unui râu.

Şi ar mai fi un motiv să-mi amintesc cu plăcere de Filarmonica din Arad: bunul şi respectatul meu prieten şi frate, maestrul Dorin Frandeş, omul pe care l-am văzut suferind cel mai mult pentru ceea ce se întâmplă în muzica românească (şi nu doar în muzică)!

Bedřich Smetana – Vltava (Die Moldau) (1874)

Acum, voi alegeţi ce ascultaţi…

P.S. Realizez acum (ah, memoria!) că ascultam în această săptămână aceeaşi lucrare aleasă acum câteva zile de fratele Cruceru! Aşa că… iată o variantă puţin mai deosebită a lucrării lui Smetana!

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Dacă doriţi să revedeţi..., Frumuseţi, Muzichie și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la O sâmbătă muzicală ca un oftat de uşurare

  1. Ah, cît de frumoasă e Vltava lui Bedrich Smetana şi cîtă vîltoare sufletească produce!
    Dau un mare „Like” acestei minunăţii muzicale!

    • marinelblaj zice:

      Gabriel, „like-ul” meu e însăşi postarea acestei minunăţii… 🙂 Măcar din când în când să ne mai aducem aminte şi de minunăţii, între atâtea „minuni”! 😀

  2. Pingback: O sâmbătă muzicală cu… Neil Young | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.