O sâmbătă muzicală in memoriam


În 16 iulie se împlineşte un an de când a plecat dintre noi una dintre cele mai marcante personalităţi muzicale ale curentului ce a făcut fiziunea dintre muzica rock, cea clasică şi cea baroc: Jonathan Douglas „Jon” Lord. A fost un pionier al acestei tendinţe şi o bună parte din experimentele sale au avut loc încă de pe când performa cu prima sa trupă cunoscută, Deep Purple (trebuie menţionat că începuturile au fost în muzica de jazz, ceea ce va conta în formarea sa muzicală).

Într-o vreme în care pe scenele lumii evoluau pianişti de excepţie (Keith Emmerson, Rick Wakeman, Ken Hensley, Richard Wright – ca să-i numesc doar pe câţiva dintre cei implicaţi în muzica rock), Jon Lord se detaşează mai ales prin abordarea muzicală, dincolo de performanţa tehnică. Personal, îl consider „specialistul în Hammond”, Lord fiind cel care a reuşit să înţeleagă cel mai bine posibilităţile de exprimare pe o orgă Hammond. De altfel, este de notat că o spunea el însuşi (citez din memorie): „Există o tehnică de cântat pe orga Hammond. Mulţi fac greşeala de a cânta la Hammond precum o fac la un pian. Greşeală. Atunci când cânţi la Hammond aşa cum cânţi la pian, rezultatul va fi un stil de pian. Hammond-ul reclamă mai degrabă o stăpânire foarte bună a tehnicii legato…” Toate aceste lucruri aveau să se vadă mai târziu când, după despărţirea de Deep Purple (2002) începe să pună în practică tot ceea ce încercase deja în proiectul „Concert pentru grup şi orchestră” (1969). Proiectele sale ulterioare arată limpede orientarea sa către fiziunea rock-clasic.

Am ales pentru astăzi nouă dintre cele zece piese ce compun albumul „Beyond the notes” (nu am găsit o înregistrare de calitate a piesei „I’ll Send You A Postcard – Pavane For Tony” – poate mă ajutaţi!). Nu vreau să risc şi să spun că este cel mai bun album de creaţie al său din epoca „solo”. În fond, se poate spune că Jon Lord a experimentat mereu… Dar este albumul pe care îl iubesc cel mai mult.

Cred că merită menţionaţi colaboratorii la realizarea acestui album. Unii dintre ei sunt, la rândul lor, personalităţi muzicale de prim rang:

Sam Brown: Vocals („One From The Meadow”
Miller Anderson: Vocals („November Calls”)
Frida: Vocals („The Sun Will Shine Again”)
Sabine van Baaren: Backing vocals
The Vocaleros: Voices
Cologne String Ensemble Albert Jung
Trondheim Soloists
Thijs van Leer: Flute
Michael Heupel: Flute
Paul Shigihara: Guitar
Urs Fuchs: Bass guitar
Mario Argandona: Percussion/drums/backing vocals
Matthias Krauss: Keyboards
Gerhard Vetter: Oboe
Andy Miles: Clarinet
Pete York: Drums
Emilia Amper: Nyckel harpe

JON LORD – BEYOND THE NOTES

One From The Meadow

November calls

Miles away

De Profundis

A Smile When I Shook His Hand (in memoriam George Harrison)

Cologne Again

Music for Miriam (version for string orchestra)

The Telemann Experiment

The Sun Will Shine Again

 

 

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Dacă doriţi să revedeţi..., Frumuseţi, Muzichie și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s