O sâmbătă muzicală… antica


Ieri mi-am amintit una dintre piesele pe care le ascultam cu o plăcere deosebită prin anii ‘70: Lucio Battisti – La Collina Dei Ciliegi

Am reascultat-o cu aceeaşi plăcere ca acum 40 de ani. Deşi sunt un adept al muzicii anglo-saxone în domeniul muzicii pop-rock, progresiv etc, m-a fascinat mereu melodicitatea muzicii italiene. Şi nu doar melodicitatea. Foarte multe piese italiene au versuri profunde. Simple, dar profunde.

Şi aşa, plecând de la Lucio Battisti, mi-am amintit de una dintre trupele progresive cu nimic mai prejos decât alte trupe faimoase ale perioadei:  Le Orme.

Câteva informaţii despre acest grup:

– înfiinţat în 1966, în Marghera, partea industrială a Veneţiei.
– Componenţă: Aldo Tagliapietra (vocals, guitar), Marino Rebeschini (drums), Nino Smeraldi (lead guitar) and Claudio Galieti (bass guitar). Datorită serviciului militar obligatoriu, componenţa se schimbă destul de rapid. Dar, n-am să înşir aici toată succesiunea schimbărilor, ci am să amintesc doar alţi componenţi ai trupei, de-a lungul anilor: Michi Dei Rossi (ex-Hopopi), Michele Bon, Fabio Trentini, Tony Pagliuca (ex-Hopopi şi Delfini), Andrea Bassato, Francesco Sartori, Germano Serafin, Tolo Marton.
Din câte ştiu, este printre foarte puţinele grupuri care au ajuns să concerteze cu succes în afara Europei (multe grupuri italiene ale vremii evoluau strict în interiorul Italiei), Statele Unite şi Canada.

Pentru astăzi vă propun unul dintre primele şi, în opinia mea, cel mai reuşit dintre discuri:

Uomo di pezza (1972)

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Muzichie și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la O sâmbătă muzicală… antica

  1. emil zice:

    …cind am descoperit rockul progresiv italian muzica de profil anglo-saxona nu mi s-a mai parut la fel de geniala, incet se contura un echilibru in receptarea mea…spre deosebire de cel anglo-saxon, cel italian e mai poetic… si uneori suprinzator de profund la nivelul ideatiei muzicale…in fine…nu stiu citi cunosc rockul asta….ne amintim si noi de vremurile ca niste batrini de soi bun ce suntem…

    • marinelblaj zice:

      Da, Emil, ai înţeles bine! Bine de tot! Mi-a plăcut exprimarea aceea cu „nişte bătrâni de soi bun ce suntem”! Nu mă pot abţine să nu parafrazez şi să spun, cu toată modestia :D, „bătrâni – mai ales tu; de soi – mai ales eu” 😀 Sau nu cumva e mai sigur invers?

  2. emil zice:

    …cind ma refeream la faptul ca suntem batrini de soi bun nu ma raportam la virsta noastra biologica (ea e doar o aparenta) ci mai degraba la virsta noastra interioara, ea e singura reala. din punctul de vedere al vietii interioare tinerii sunt mai degraba aroganti, superficiali si ignoranti in starea cea mai pura iar batrinii sunt cei care au trecut de la aroganta la modestie, de la superficialitate la adincime, de la ignoranta la o cunoastere care uneori ne insingureaza de ceilalti si ne indurereaza ca o pierdere/desprindere. ilustrativ in cazul asta mi se pare personajul Calauzei lui Tarkovski. cel cu o pata alba pe parul si asa rar ca si cum era atins de mina divina….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.