„N-ai auzit că Eu de mult am pregătit aceste lucruri şi că le-am hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească şi să prefaci cetăţi întărite în mormane de dărâmături” (2 Împăraţi 19:25)
Totul în jur pare să se prăbuşească…
Se prăbuşesc imperii financiare, se prăbuşesc societăţi, se destramă familii, se strică alianţe vechi…
Oamenii se întreabă… De ce? Până când? Ce-i de făcut?
Până şi unii oameni care cred în Dumnezeu sunt nedumeriţi şi bulversaţi…
Predestinare sau întâmplare? Iată o discuţie în care nu se câştigă de regulă mare lucru de ani mulţi încoace.
Dar se pierde!
Timp şi energie.
N-ar fi mai bine ca în loc să ne întrebăm ce se întâmplă cu istoria, să ne preocupe în cel mai înalt grad ce facem cu acea părticică de istorie care ne-a fost încredinţată fiecăruia?
cetatea de piatră 