Cetate, cetăţean, cetăţenie


„Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19)

Cuvinte mari, cuvinte nenegociabile…

Intrarea în „cetăţenia Împărăţiei” presupune nu doar imposibilitatea de a ne comporta ca nişte „străini” sau „oaspeţi”, ci mai ales ieşirea din „cetăţenia lumii”.
O ieşire ireversibilă, totală, definitivă?

Spunea un păstor odată că „nimeni nu poate fi un cetăţean al cerului dacă nu este un bun cetăţean al pământului”.

Numai că, din păcate, unii se cred atât de „buni” cetăţeni ai Cerului încât nu mai sunt… buni de nimic aici pe pământ!

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Picături, Simţul civic, Trecător prin lume și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s