„… păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine” (1 Petru 5:2)
Problemele păstorilor… Oare? Doar ale lor? Ale turmei, nu?
În turma care este biserica sunt tot felul de oi… mai tinere, mai în vârstă… Dar mai sunt şi „capre”, s-au mai strecurat şi „lupi răpitori”…
Zilele acestea spunea un frate şi despre… „berbecuţii” cărora „mai trebuie să li se taie din corniţe”. Ştiu, se referea la… tineri. Că aşa e când uiţi că şi tu…
Auzindu-l, mă gândeam că, într-adevăr, ar trebuie să ne preocupe pe toţi existenţa lor.
Dar… dacă tot veni vorba de corniţe…
Ce facem cu… „cerbii”? Că şi din aceştia sunt destui; şi zic că-s oi…
cetatea de piatră 
Eu nu cred ca un om care are peste el Duhul lui Dumnezeu, poate sa devină una dintre “corciturile” menționate mai sus. De aceea tind să cred că cei menționați mai sus au primit doar botezul lui Ioan aderând la o comunitate, în care oricum nu-și găsesc liniștea și locul, ba mai mult în neliniștea lor neliniștesc și pe cei din jurul lor.
Aşa e, Cosmin, „un om care are peste el Duhul”, nu care pretinde că are! Mi-a plăcut exprimarea cu „în neliniștea lor neliniștesc și pe cei din jurul lor”! 🙂
Ii trimitem pe blog la behaitor (berbecutii).
Şi cerbii?
Da.