De departe vezi aproape…


„Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16:19)
„Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?” (Psalmul 10:1)

god's eye

Informaţiile din astronomie circulă atât de repede şi atât de uşor încât suntem aproape toţi familiarizaţi cu distanţele din Univers. Ideea că cerul e departe prinde pentru mulţi contur aproape matematic. Şi, noi, cei care pretindem că suntem creştini, ne purtăm uneori la rândul nostru ca nişte oameni care credem că Domnul, după ce S-a înălţat, e departe, la distanţă de… ani-lumină!

Ar trebui să ne pocăim. Punct.

Altfel suntem în pericol ca aceşti „ani-lumină” să ne ducă în…veşnicii de întuneric!

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Disperări, Pe gânduri, Picături, Trecător prin lume și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la De departe vezi aproape…

  1. szromulus zice:

    Universul are si o dimensiune micro(care nu inseamna neaparat mica), care ne prezinta adancimea lucrurilor. Spre exemplu teoria stringurilor indica existenta altor dimensiuni chiar langa noi. Imi place sa privesc mai mult la aceasta dimensiune cand ma gandesc la Dumnezeu, decat la departari. Imi matematica imaginatei umane tindem sa ignoram partial sau total ceea ce este departe, sa manifestam o doza de retinere, de dezinteres de un anumit grad. Pe de alta parte experimentul entangled particles indica spre capacitatea de comunicare absolut instantanee intre doua sau mai multe particule indiferent de distantele dintre ele. Nu se stie cu precizie natura fenomenului care sta in spate, in schimb viteza de comunicare este instantanee si nu se supune limtei maxime(cunoscute) de viteza (viteza luminii).

    Pe mine personal aceste imagini m-au determinat sa inteleg ca in univers notiunea de my private corner nu prea exista, totul e deschis si accesibil, doar vederea oculara ne limiteaza. Dumnzeu nu este departe, ci este infiorator de aproape.

    • marinelblaj zice:

      Interesant, Romulus! Mi-ai amintit un lucru, şi anume, că atunci când eram tânăr eram de-a dreptul fascinat de intinderea cerului noaptea (în special la munte!). Eram în stare să stau ore întregi, întins pe iarbă şi privind la „nesfârşirea” lui. Pe măsură ce au trecut anii, am devenit şi eu tot mai atras şi uimit de micro-univers. Când am luat cunoştinţă de teoria strings-urilor, am fost şi mai „blocat” (despre entangled particles ştiu mai puţine şi, oricum, înţeleg cât înţeleg din astea atât cât îmi permite absenţa cvasitotală a cunoştinţelor matematice).
      Dar n-am înţeles de ce acel „înfiorător” de aproape. Depinde de perspectivă. Pentru mine, acel „înfiorător” e mai degrabă o chestiune de siguranţă!

  2. szromulus zice:

    Am observat de-alungul anilor ca perceptia lui Dumnzeu conduce spre anumite tipare comportamentale crestine. Celor care si-l imagineaza pe Dumnzeu ca fiind foarte aproape le-a fost mult mai usor sa aiba o viata de credinta intensa. Cred ca tine de o functie cunoscuta a psihicului aceea de a acorda mai multa importanta lucrurilor apropiate, in defavoarea lucrurilor indepartate care intra in conul de umbra al intereseului nostru.

    Cartile care intra doar in descrieri matematice dificile se pot aborda dupa, in general un fizician incepe cu intelegerea simpla a lucrurilor, dupa care cauta un model matematic care sa il sprijine in cercetare. Brian Greene si Brian Cox prezinta foarte bine subiecte de fizica cuantica.

    Brian Greene explica pt Ted talks cateva elemente de fizica – are un stil usor si atractiv de prezentare.

  3. Cosmin zice:

    Viteza cu care ne apropiem de Dumnezeu = cu viteza de smerenie și pocăință și se măsoară în rugăciune putere. Îi interesant cum Dumnezeu uimește pe fiecare în parte ( biologi, istorici, matematiceni, fiziceni, chimiști, muziceni, oameni săraci, etc. ) Vorbește fiecăruia pe limba lui, pe placul lui, câteodată am impresia, forțând puțin zicala, ” că ne cam caută în coarne „. Atât de multe face pentru noi, atât de bine aranjează lucrurile, și toate pentru binele nostru. Un așa Dumnezeu, nu poate fi un Dumnezeu al șabloanelor și al unităților de măsură… Slăvit fie EL în veci !

  4. Si-atunci, daca toata lumea e de-cord cu astea, de ce incercam sa Il schimbam noi pe Dumnezeu si nu ne supunmem Bibliei, spunand ca e numai un sablon? Si de ce ne auto-sabotam vazandu-ne mereu ca „exceptii de la regula” care necesita explicatii suplimentare?

  5. *de-acord, *supunem (asa sa intampla cand postezi cu o mana si mananci cu cealalta…)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s