Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” (Fapte 1:10-11)
Deşi nu este tratată ca una dintre sărbătorile cruciale ale evanghelicilor, Înălţarea „cântăreşte greu” în economia planului lui Dumnezeu. Cu toate că e privită ca o încheiere a misiunii Domnului pe pământ, ea este mai mult de atât. Practic, este începerea unei alte misiuni.
Împărăţia, despre care a vorbit atât de mult câtă vreme se afla pe pământ, avea de acum un Rege care Îşi ocupase locul!
Preoţia, la care ne-a chemat pe toţi, avea de-acum un Mare Preot.
Mijlocirea la Tatăl avea de-acum un Mijlocitor care stă la dreapta Lui.
Iar locul răsplătirii, despre care vorbea Isus ca fiind moştenirea iubiţilor Tatălui, era de-acum pregătit!
Iar noi?
Noi ar trebui să nu uităm că până la înălţare, Domnul a făcut o lucrare aici! Poate că prea mult stăm cu ochii pironiţi spre cer, aşteptând ziua de răsplată, uitând că orice răsplată trebuie meritată! Meritată în urma lucrării de aici…
cetatea de piatră 