Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” (Fapte 1:10-11)
Deşi nu este tratată ca una dintre sărbătorile cruciale ale evanghelicilor, Înălţarea „cântăreşte greu” în economia planului lui Dumnezeu. Cu toate că e privită ca o încheiere a misiunii Domnului pe pământ, ea este mai mult de atât. Practic, este începerea unei alte misiuni.
Împărăţia, despre care a vorbit atât de mult câtă vreme se afla pe pământ, avea de acum un Rege care Îşi ocupase locul!
Preoţia, la care ne-a chemat pe toţi, avea de-acum un Mare Preot.
Mijlocirea la Tatăl avea de-acum un Mijlocitor care stă la dreapta Lui.
Iar locul răsplătirii, despre care vorbea Isus ca fiind moştenirea iubiţilor Tatălui, era de-acum pregătit!
Iar noi?
Noi ar trebui să nu uităm că până la înălţare, Domnul a făcut o lucrare aici! Poate că prea mult stăm cu ochii pironiţi spre cer, aşteptând ziua de răsplată, uitând că orice răsplată trebuie meritată! Meritată în urma lucrării de aici…
