Pericolul lucrurilor dosnice…


Se discută intens în aceste zile despre tensiunile generate de intenţia de definire a căsătoriei în noua Constituţie. Sunt locuri în care opinia este exprimată foarte limpede, comentariile rămân „la subiect”, dar sunt alte locuri în care, în pofida opiniilor exprimate în articole, discuţiile şi comentariile capătă rapid o turnură neplăcută.

Se pune multă patimă în aceste discuţii. De ce? Cât de normal este să fii pătimaş atunci când discuţi despre aşa ceva?
Nu vreau să reiau argumente sau contraargumente. Există argumentări şi… argumentări. O analiză apreciabilă se poate citi aici (de fapt, sunt mai multe referiri la subiect pe acest blog).
Vreau însă să atrag atenţia asupra câtorva aspecte care par să scape celor implicaţi în aceste discuţii de pe bloguri. Un comentariu, răspuns la o opinie exprimată pe un blog mi-a atras atenţia, fiindcă el pare să fie simptomatic în privinţa poziţionării oamenilor faţă de acest subiect. Iată acel comentariu:

„Nu am nimic împotriva exprimării unui punct de vedere. Nu folosiți creștinismul ca acoperire pentru acțiuni instinctiv-sociale. Lupta împotriva mariajului homosexualilor nu are legătură cu dragostea pentru aproapele ci cu frica de contaminare, dezgust, nevoia de refulare adică cu instinctul de conservare. O asemenea poftă de militantism desfășurat în afara bisericii nu înăuntrul ei nu am întâlnit nicăieri la primii creștini. E mai ușor să te ocupi de izma și mărarul și chimenul organizării vieții altora decât de propriile păcate.
Cum am mai zis, sunteți liberi să protestați și împotriva programului de apă caldă dacă vreți dar nu derutați în plus lumea folosind versete din Biblie pentru asta. Sunt destui mahări specializați în petarde și fumigene pentru mulțime, nu e nevoie să-i copiați.
Pentru mulțimi de felul ăsta a plâns Isus când le-a văzut fără direcție nu pentru prostituate și vameși. Pentru cei cărora li s-a băgat lanterna între ochi și au crezut că văd soarele.
Succes în campanii anyway. Dacă așa arată creștinismul m-ați pierdut de mult.”

Lipsa de consecvenţă. Acel „Nu am nimic împotriva exprimării unui punct de vedere” cu care se începe comentariul este încheiat cu un „Dacă așa arată creștinismul m-ați pierdut de mult”. Acest gen de „dialog” cu un oarecare iz de şantaj poate fi tradus de un cititor grăbit în concluzii sub o formă destul de radicală: „sunteţi liberi să vă exprimaţi opinia, dar schimbaţi argumentele”. E corect? Fiecare om îşi argumentează opinia în funcţie de crezurile pe care le are. Să nu uităm că îngrijorarea creştinului poate avea şi un caracter personal, căci Dumnezeu nu a pedepsit doar homosexualii din Sodoma şi Gomora, ci întreaga comunitate, deci este firesc să existe o îngrijorare exprimată cu argumente biblice din moment ce îngrijorarea îşi are izvorul în fapte relatate tot acolo! Chiar aşa, cum arată creştinismul vizavi de exprimarea unui punct de vedere?

Confuzia în ceea ce priveşte dragostea creştină.Lupta împotriva mariajului homosexualilor nu are legătură cu dragostea”. Nu se face oare confuzie între dragostea creştină şi îngăduinţă. Ambele trebuie să existe în atitudinea creştinului, dar ambele sunt clar definite şi delimitate. Şi interdicţia poate face parte din manifestarea dragostei. Unui copil îi poate fi neplăcut să nu-l laşi să facă un anumit lucru care l-ar pune în pericol, dar în esenţă interdicţia părintelui este o dovadă a dragostei. Ce ar însemna, practic, manifestarea dragostei faţă de homosexuali în contextul cererilor lor?

Prejudecata.Sunt destui mahări specializați în petarde și fumigene pentru mulțime” (sublinierea mea). Mă întreb, cum se poate purta un dialog cu cineva care consideră din start posibilele tale argumente drept „petarde şi fumigene”?
Asupra subiectului în cauză, aşa cum am spus, fiecare este liber să-şi aleagă argumentele după cum crede de cuviinţă. Atâta timp însă cât argumentele tale sunt desconsiderate din start, este limpede strădania de a aduce interlocutorul „pe teren străin”, unde i se va spune „vezi de Dumnezeul tău, aici nu te pricepi!”. De fapt, întrebarea care se pune este: „nu este acest tip de dialog un dialog al surdo-muţilor?”

Concluziile înaintea cercetării şi confuzia termenilor.Lupta împotriva mariajului homosexualilor nu are legătură cu dragostea pentru aproapele ci cu frica de contaminare, dezgust, nevoia de refulare adică cu instinctul de conservare.” Tragem concluzii aprioric. Să fim bine înţeleşi, una este previziunea, alta este concluzia. Când vii şi spui, cu convingere, „nu are… ci”, singurul lucru ce lipseşte este un… „deci” la începutul frazei. Mă şi mir că lipseşte la un popor atât de concluziv. Şi-apoi, de ce ar fi greşit un instinct de conservare (trec peste confuzia dintre „nevoia de refulare” şi „instinctul de conservare”!)?

Manipularea informaţiei.Pentru mulțimi de felul ăsta a plâns Isus când le-a văzut fără direcție nu pentru prostituate și vameși”. Trec din nou peste afirmaţia „fără direcţie”, care este pusă în dreptul interlocutorului, prin punerea semnului egal între două chestiuni diferite. În acest caz, manipularea constă nu doar în sublinierea unei false „similarităţi”, ci şi în trunchierea informaţiei. Da, nu ni se spune că Isus ar fi plâns pentru prostituate, dar ni se spune că El a încheiat discuţia cu prostituata cu un limpede „să nu mai păcătuieşti”. Apoi, din nou, folosind informaţia că Isus a plâns pentru o mulţime „fără direcţie”,  cu referire la mulţimile de acum, avem de-a face cu o concluzie apriori. Nu poţi să nu te întrebi, se poate discuta cu cineva care argumentează folosind informaţii trunchiate, manipulându-le?

Bagatelizarea.sunteți liberi să protestați și împotriva programului de apă caldă dacă vreți”. Cu alte cuvinte, problema împotriva căreia protestezi are cam aceeaşi valoare cu a unui protest împotriva programului de apă caldă! Cel puţin asta se sugerează. Să nu te întrebi ce trebuie să aduci în discuţie dacă… argumentele biblice sunt dezavuate sau acceptate dar manipulate, dacă preocuparea ta este bagatelizată şi totuşi, vrei să fi luat în serios?

Să mai vorbim despre încercarea de a culpabiliza interlocutorul cu intenţia de a-i închide gura? Ce altceva se poate înţelege din „să te ocupi de izma și mărarul și chimenul organizării vieții altora decât de propriile păcate”. M-am întrebat mereu de ce folosesc unii exprimări neutre, aparent politicoase, în loc să-ţi spună în faţă „vezi-ţi de treaba ta!”. Pare nepoliticos, dar măcar reflectă corect atitudinea reală! Şi mai e şi logica falsă, cea care induce ideea că a te ocupa de problema altuia înseamnă a nu te ocupa de cea personală. Hm!

Mă opresc aici. Optimist cum sunt, încă mai sper la un dialog onest.

Înainte de a încheia, aş vrea să atrag atenţia (în baza observaţiei!) asupra politicii „paşilor mărunţi”, adoptată de aceşti activişti ai legalizării sodomiei (să o spunem pe şleau!). Nu cu mulţi ani în urmă, a fi homosexual era considerat, dacă nu o infracţiune, atunci o ruşine. Au obţinut eliminarea acestei atitudini. Apoi, au venit cu încercarea de legalizare a relaţiilor lor. Acum vor redefinirea căsătoriei. Ce urmează? Revizuirea adopţiilor? Toate acestea în timp ce, clamând egalitatea drepturilor, şi-au strecurat sodomia până în cele mai neaşteptate locuri.
Iniţial, revizuirea Constituţiei a încercat redefinirea căsniciei în termenii „bărbat-femeie”. Au început presiunile. Evident, nu doar din partea activiştilor interni. Şi România se conformează. De ce? Politica „paşilor mărunţi”! Ei spun: „nu e nevoie să se definească în Constituţie căsătoria, e suficient să se facă lucru acesta în Codul civil”. Păi, da! Fiindcă acest Cod civil este o lege ce poate fi schimbată cu uşurinţă! (deja există o propunere înaintată Parlamentului de acest „activist al Sodomei”, Remus Cernea). Revizuirea Constituţiei se face mai greu!

Aşadar, dincolo de toate aceste întrebări, ce putem face? (evident, nu minimalizez puterea rugăciunii, dar… altceva?)

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Mioritice, Pe gânduri, Politichie, Simţul civic, Trecător prin lume și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Pericolul lucrurilor dosnice…

  1. Cosmin zice:

    Lupta asta spirituală mi se pare atât de cunoscută. O regăsim în Geneza cap. 3 . Același discurs al șarpelui, același mod viclean de a propaga păcatul. Sloganul zilelor noastre ” fiecare este liber ” este atât de aproape ca și concepție cu „libertatea” osândită prin cunoașterea binelui și al răului din grădina edenului. Mai mă gândesc că șarpele a fost în grădină, a mai vorbit cu Adam și Eva, le-a câștigat încrederea, așa cum încearcă acești militanți prin expresii de genul ” și ei au dreptul la fericire” , „așa i-a lăsat Dumnezeu” , „ei nu sunt de vină că așa simt” și tot felul de idei care provoacă așa un sentiment de compătimire. Acest șarpe, înger al „libertății” continuă să amăgească, trist este că la glasului amăgitor al lui, mulți văd „pomul cel deschizător de minți” și gustă din fructele păcatului său, așa cum a făcut și gândit Eva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s