Altfel? Cât de altfel? La fel? Cât de la fel? – UPDATE


Picture1

Discuţii recente pe marginea revizuirii Constituţiei au scos la iveală, cum era de aşteptat, şi articolul care se referă la familie. Evident, a pornit din nou ofensiva celor care vor cu tot dinadinsul legalizarea căsătoriilor unisex. Cum era de aşteptat, cel ce promovează acest lucru cu cea mai mare insistenţă este proaspătul deputat Remus Cernea.

Nu am nimic de împărţit cu persoana respectivă. În unele privinţe îl apreciez. Nu şi atunci când aberează!

Scriam cu ceva vreme în urmă despre un articol al Alianţei Familiilor în care se atrăgea atenţia asupra presiunilor care se fac pentru a îndrepta lucrurile în direcţia dorită de susţinătorii libertăţilor sexuale.

Ceea ce uită domnul Cernea şi aceşti susţinători este faptul că una este libertatea şi alta este norma! Spre exemplu, eu pot lăsa libertatea fiecăruia de a fi… prost, dar asta nu înseamnă că sunt obligat să legiferez egalitatea dintre inteligenţi şi proşti, extinsă în toate aspectele ei. Poate exista o protecţie socială, dar în niciun caz o egalitate care să îngăduie prostului să se creadă înţelept! Evident, cine doreşte să trăiască împreună cu o persoană de acelaşi sex, poate avea libertatea de a o face, fără a leza… bunul simţ public. Dar a legaliza oficializarea, cu toate consecinţele ce decurg de aici, este extrem de periculos! Ce vom face dacă, admiţând acest demers, ne vom trezi că vor cere acelaşi drept pedofilii, de exemplu? Nu de alta dar unul dintre argumentele apărătorilor acestei legalizări spun că homosexualitatea există de când lumea! Dar pedofilia nu? Să mai aducem în discuţie şi alte deviaţii sexuale? Ce facem cu cei ce vor cere dreptul de a se căsători legal cu… pisica sau cu câinele lor? De altfel, fiindcă tot am pomenit acest termen, la nivel general se consideră „deviaţie” orice comportament diferit manifestat de un procent mai mic de 10% din populaţia care se comportă conform normelor general acceptate. Se pare că, în urma unor estimări şi statistici, homosexualitatea este prezentă la puţin mai mult de 5% din populaţie.

Un recent articol mi-a adus din nou în atenţie bătălia acerbă care se duce în acest plan. Am citit tot felul de argumentări, din ambele tabere, unele de-a dreptul penibile, altele cu o exprimare care m-a determinat să nici nu citesc până la capăt. Pe de altă parte, ca şi creştin, mă întreb ce şanse sunt ca amendamentul care doreşte să includă în articolul privind definirea căsătoriei sintagma „între un bărbat şi o femeie” să ajungă să fie şi acceptat şi votat? Cine se va duce la referendumul privind noua Constituţie după o lecturare atentă a noii propuneri?

Sincer, mă tem că, forţaţi de un posibil şantaj marca U.E., ne vom trezi porniţi pe un drum la capătul căruia este foarte posibil să ne aştepte un nor de fum ce seamănă izbitor cu cel al Sodomei şi Gomorei! Ca să nu spun că se cam aude zarva Babilonului cel mare, dacă este să ţinem cont de „alinierea” unor lideri religioşi la această adevărată plagă a secolului: anormalitatea ca normalitate!

UPDATE: Astăzi mi s-a făcut silă de-a dreptul când am văzut la RTV (o televiziune care devine tot mai mizerabilă din cauza „zoaielor” în care se tot amestecă!) felul în care se discută pe marginea acestui subiect! Pledoariile lor în favoarea excluderii acelei sintagme „între un bărbat şi o femeie” au trecut cu mult zona penibilului. Adică de ce să-mi spună ei că sunt parte a unui popor cu o gândire retrogradă? Ce ar face dacă toţi românii care s-au simţit jigniţi de această afirmaţie i-ar da în judecată? Întreb şi eu, aşa, ca un cetăţean… retrograd!

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Politichie, Simţul civic, Zidul plângerii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Altfel? Cât de altfel? La fel? Cât de la fel? – UPDATE

  1. szromulus zice:

    Deci practic din 36 de zile lucrate in acest an (pana in prezent) o parte din activitatea parlamentului a fost rezervata acestui „exceptional” proiect de casatorii unisex. Nu pot sa zic decat EXCEPTIONAL!!!!

  2. marinelblaj zice:

    Nu, Romulus! Fără să scuz în vreun fel parlamentul acesta de tot râsul, trebuie să precizăm că treburile acestea se discută într-o Comisie pentru revizuirea Constituţiei! În rest, ai dreptate, e jalnic cum se lucrează în acest parlament!

  3. gh80iulian zice:

    puteti sa va impotriviti cit vreti(si bine faceti!),dar…ceea ce „trebuie sa se intimple ” se va intimpla …mai devreme sau mai tirziu(probabil in Romania mai devreme ,ca asa sintem noi cobaiul u.e.);e doar una dintre consecintele cedarii independentei-cind esti doar o provincie (si inca una marginala de rang inferior) faci ceea ce ti se ordona din capitala. tot ce putem sa facem e sa strigam sus si tare si argumentat de ce sintem contra

  4. marinelblaj zice:

    Ne împotrivim, Iulian! Unii… pentru că nu toţi o fac. Există, din păcate, o atitudine de non-combat extrem de păguboasă la poporul acesta român! Probabil că ni se trage de la mai vechile obiceiuri cu parjolitul câmpiilor, otrăvirea fântânilor şi fuga în codru!
    În plus, cred că e bine „să strigăm sus şi tare şi argumentat”, dar poate ar fi mai bine dacă am striga şi Sus: „Vino, Doamne Isuse”!

  5. Cosmin zice:

    Totuși cred că lucrurile nu se vor schimba în constituție. Trebuie să privim totuși partea bună a paharului, că Dumnezeu a îngaduit un singur Cernea… Însă dacă lucrurile degenerează și alunecăm spre alte imoralități legale, va fi timpul să ies în stradă, iar de această dată, voi avea un motiv foarte întemeiat.

    • marinelblaj zice:

      Crezi tu, Cosmin, că este un singur Cernea! La vremea când am fost implicat în proiectul despre care scriam în trimiterile din articol mă certam cu mai mulţi „cernea” pe la TV şi în alte locuri! Idee n-ai câţi susţin mişcarea lui Cernea!

  6. ion vizitiu zice:

    ” Evident, cine doreşte să trăiască împreună cu o persoană de acelaşi sex, poate avea libertatea de a o face, fără a leza… bunul simţ public. Dar a legaliza oficializarea, cu toate consecinţele ce decurg de aici, este extrem de periculos! Ce vom face dacă, admiţând acest demers, ne vom trezi că vor cere acelaşi drept pedofilii, de exemplu”
    intrebarea este: cum ar putea acesti perversi sa faca aceasta fara a leza bunul simt public?
    De fapt prin legalizarea casatoriilor acestor nelegiuiti nu se urmareste altceva decat infierea copiilor orfani sau abandonati si batjocorirea lor in modul cel mai barbar. Este timpul cand pacatosii vor sa il sfideze pe fata pe Dumnezeu umpland paharul nelegiuirii si provocand mania lui Dumnezeu.

    • marinelblaj zice:

      În primul rând, vreau să-ţi spun „Bun venit în Cetatea de piatră”, Ion Vizitiu!
      Răspunsul la întrebarea pusă e destul de simplu, dar, să ne gândim puţin:
      – aşa după cum Dumnezeu a dat fiecărui om libertatea de a alege raiul sau iadul ca o consecinţă a alegerilor făcute în viaţă, tot aşa există o anumită libertate de a alege pe care societatea este nevoită să o acorde cetăţenilor ei. Drept urmare, societatea nu-i poate îngrădi celor care aleg altfel şi în acest domeniu. Ceea ce poate face însă societatea este să împiedice o anormalitate să devină normă sau egală normei general acceptate (anormalitatea se considera, statistic, ceea ce nu depăşeşte un anume procent – de regulă, mic – din ceea ce este considerat de majoritate ca fiind normal).
      – în consecinţă, societatea poate lăsa libertatea acestor persoane, iar ceea ce face referire la lezarea bunului simţ public se referă la a nu permite legalizarea relaţiilor, lucru care ar duce la afişarea în public (altfel spus, treaba lui ce face acasă la el) şi la alte lucruri ce afectează normalitatea (adoptarea de copii, de exemplu).
      În concluzie, e treaba lor ce fac în intimitatea lor (şi implicit cu veşnicia lor), dar a permite legalizarea unor asemenea relaţii aduce după sine o grămadă de nenorociri.
      Noi, ca şi creştini, avem datoria să luptăm împotriva acestui lucru, dar judecata este a lui Dumnezeu. Să nu crezi că sodomia exista doar în Sodoma şi Gomora, dar acolo ea a găsit îngăduinţă din partea celorlalţi, ceea ce a dus la caracterul public, respectiv la lezarea bunului simţ public.
      Sper că am fost destul de explicit la ce m-am referit când am spus „fără lezarea bunului simţ public”!
      Fii binecuvântat şi… semnează petiţia online! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s