Când surpriza e mai mult decât surpriză


„Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:6-9)

Scriam în postări anterioare câte ceva despre experienţele de care am parte în urma unei banale accidentări ce mă obligă să fiu mai puţin… „mobil” decât sunt de obicei.
Nu mi-am imaginat însă niciodată că voi avea parte de o experienţă de genul celei trăite ieri, sâmbătă.
Trebuie să recunosc că fac şi eu parte din categoria celor cărora le plac surprizele. Evident, cele plăcute! Dar o surpriză de genul celei de ieri este… mai mult decât o surpriză.

Pentru cei care citesc de ceva vreme acest blog este cunoscut faptul că, în pofida diferenţei de vârstă, sunt foarte apropiat de tinerii bisericii. De altfel, de o bună perioadă de vreme (sunt peste trei ani!), petrec mult timp cu ei. Îi însoţesc în tabere, studiem Cuvântul împreună, jucăm tenis de masă, volei, fotbal… tot felul de activităţi…

Em evitat să vorbesc prea mult despre asta. Din când în când, câte o ştire… Îmi place să spun însă că… am mulţi copii! Fiindcă pe toţi îi consider copiii mei! Şi îi iubesc pe măsură!

Ei bine, ieri, pe la prânz s-a întâmplat…

………………………………………………

… Sunt la computer, într-o poziţie nu tocmai indicată pentru lucru, traducând, căci nu-mi pot permite ca din cauza accidentării să-mi dau peste cap planificările. Oricum, nu traduc… cu picioarele!
Sună interfonul. O aud pe soţie întrebând: „Cine e?”. Mi se pare că aud un „Noi” şi mă gândesc că sunt copiii noştri. Îmi văd mai departe de lucru. Aud ceva mai multă gălăgie în scara blocului, dar, cum cu două etaje mai sus urmează să se mute locatari noi, mă întreb doar dacă muncitorii care amenajează apartamentul vor lucra şi sâmbăta. Şi totuşi, m-am înşelat. O bătaie în uşă şi…
În următoarele două minute sufrageria ne este plină de… tineri din biserica noastră (şi nu numai, căci cu noi sunt şi tineri din alte biserici care vin la întâlnirile sau acţiunile noastre!). Nici nu i-am numărat! Contează? Cert e că s-a umplut sufrageria!

Dacă este destul de greu să mă facă cineva să… amuţesc, ei bine, ei au reuşit!

Am petrecut peste două ore împreună, am povestit, am râs, am pus întrebări şi am primit răspunsuri, am discutat despre tabăra din august din ţara Haţegului, despre ei, biserică şi rolul lor, despre viitor, examene, sesiuni etc.
Aveam să aflu că, în afara de mine, toată casa fusese pusă în temă despre intenţia lor de a mă vizita. Şi toţi au păstrat secretul! Altfel cum să fie surpriză, s-au scuzat…
La despărţire, ne-am rugat. I-am mulţumit Domnului pentru aceşti tineri, I-am mulţumit că în timpul petrecut împreună au învăţat ce înseamnă dragostea, ce înseamnă să-ţi pese, ce înseamnă să fii frate şi soră chiar dacă ADN-ul spune altceva…

Interesant! Ultima lecţie de studiu biblic cu ei a fost pe marginea poruncii „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta…”

Aş fi vrut să fac fotografii. N-am făcut. Ştiţi de ce? Din două motive: primul, că memoria mea vizuală va reţine mereu imaginea lor stând până şi pe braţele fotoliilor, iar al doilea, pentru că nu vrea să-i nedreptăţesc pe cei care, aveam să aflu duminică, la biserică, ar fi vrut să vină şi n-au putut.

Acum înţelegeţi de ce am ales versetele de la început? Pentru că, încă o dată, îmi dau seama cât de important este ca, dacă vrem ca Domnul să facă să crească aşa cum se cuvine aceste vlăstare, e mereu nevoie de oameni care „să sădească şi să ude”. Cine sunt aceştia, numele lor, contează mai puţin. Trebuie doar să existe.

Dumnezeu face să crească!

Fiţi binecuvântaţi, copiii mei! Vă mulţumesc pentru bucuria pe care mi-aţi făcut-o şi mă rog în continuare ca Domnul să vă dea bucurii pe măsura celei pe care mi-aţi făcut-o voi mie! Vă asigur că eu una foarte mare! Imensă!

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biserica, Frumuseţi, Trecător prin lume, Ştiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Când surpriza e mai mult decât surpriză

  1. L.I. zice:

    Oricum, nu traduc… cu picioarele!
    : ))))

    faina surpriza. : )

  2. marinelblaj zice:

    Mie-mi spui, L.I.! Faină e puţin zis!
    Şi, da, chiar nu traduc… cu picioarele! Sper… Până acum nu s-a plâns nimeni! 😀

  3. Mirela zice:

    Abia azi am citit ce ti s-a intamplat,imi pare rau pentru tine si iti doresc refacere totala si multa rabdare sa-ti dea Domnul in aceasta perioada.Am trecut si eu candva prin acesta vale…si a fost greu ,dar o sa vezi ce mult o sa te intaresti in partasia cu Domnul.
    Frumoasa surpriza!Frumosi tineri!
    Fii binecuvantat!!!

    • marinelblaj zice:

      Mirela, cu refacerea totală e mai greu (mai ales partea cu „totală”!). Cu răbdarea stau bine, slavă Domnului! La cât „s-a tras” de ea, e sigur… îndelungă! 😀
      Aşa este, în situaţii ca acestea descoperi nu doar părtăşia cu Domnul, ci mai ales nepreţuirea ei!
      Cât despre surpriză, ce să mai spun?… Şi-acum mă simt copleşit! Tinerii noştri nu sunt doar frumoşi, sunt CEI MAI FRUMOŞI (iertată-mi fie lipsa de modestie!) 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s