Ciudat să mă gândesc la aşa ceva tocmai în vreme de… imobilizare! Şi totuşi…
„Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8)
Un verset obsedant de actual, într-o lume tot mai statică spiritual…
Cel puţin aşa, adică obsedant, ar trebui să fie pentru orice copil al lui Dumnezeu.
Dar…
„Iată-mă” nu presupune doar o prezentare, în orice stare…
„Trimite-mă” nu înseamnă o simplă dorinţă de… drumeţie…
Şi oare, dacă suntem dispuşi să ne prezentăm şi să mergem, ne-am asigurat că vom merge „pentru Noi” şi nu… pentru noi?
cetatea de piatră 
Pingback: Dacă erau români… « #2 - STICLA DE LAMPÃ NUMÃRUL DOI