O sâmbătă muzicală (ne)ratată…


Sâmbăta aceasta am ratat “sâmbetele muzicale” din motive pur tehnice. Dar, pentru că nu vreau să rămân dator şi pentru că în această săptămână am avut câteva interesante “confruntări” pe teme privind religia, credinţa, biserica, mi-am amintit câteva piese care, într-un fel, caracterizează atitudinea, frământările sau întrebările interlocutorilor.

Prima piesă, “When God made me” şi întrebările lui Neil Young

A doua, revolta faţă de “religia administrativă şi instituţionalizată” – Jethro Tull – My God

A treia, ingenuitatea credinţei de la vremea acestui cântec a unui Cat Stevens convertit recent la islam! – Morning has broken

Iată cam care au fost atitudinile celor cu care mi s-au încrucişat „cărările” în săptămâna care a trecut!

Unii, cu o mulţime de întrebări! Nu toate existenţiale, nu toate stupide…

Alţii, revoltaţi. În unele privinţe pe drept cuvânt, în altele cu supărări genul celei a „văcarului pe sat”…

Şi, cei aflaţi în cea mai dramatică situaţie, oameni pentru care credinţa era doar o amintire… pe care nu şi-o mai amintesc…

Dincolo de frumuseţea acestor piese se ascund drame…

Asta apropo de cât înţelegem din creaţia artistică pe care o judecăm, o judecăm, o judecăm…
Mai mereu de dincolo de gard…

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Dacă doriţi să revedeţi..., Muzichie, Trecător prin lume. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la O sâmbătă muzicală (ne)ratată…

  1. Strong Independent Woman zice:

    Nu degeaba asculti tu Jethro Tull.

  2. emil zice:

    foarte bine alese piesele. uneori in spatele acestor artisti deseori asociati cu un curent postmodern anticrestin exista mai multa capacitate de introspectie, mai multa autenticitate in trairea indoielii, mai multa posibilitate de intelegere a aspectelor credintei decit vom gasi la cei mai apucati crestini ce lustruiesc scaunele bisericilor duminica de duminica. uneori sa fii in marginea unui fenomen iti permite un punct de vedere amplu si in acelasi timp detaliat.

    • marinelblaj zice:

      Emil, bine ai revenit! Cam dură opinia ta! Nu că n-ai avea, în parte dreptate! Dar… să fii în marginea unui fenomen nu implică doar posibilitatea de a avea un punct de vedere „altfel”, ci şi posibilitatea nefericită de a rămâne tot acolo… în margine! Adică, un fel de,,, pe dinafară! 😉

  3. A.Dama zice:

    Unii se (pe)trec lăsând în urmă ceva palpabil, indexabil (versuri, melodii, titluri de opere) dincolo de emoțiile estetice pe care nu le inventariază niciun fel de sistem statistic, niciun fel de contor.
    Alții rămân anonimi, dar schimbă tristețile celor neînsemnați în bucurii…
    Poate cel mai nimerit ar fi să rămânem cu păstrarea celor bune după ce am cercetat toate lucrurile! 😉

  4. marinelblaj zice:

    Mă bucur că ai revenit în Cetatea de piatră, Adama! N-am mai corectat, fiindcă am văzut că ai făcut-o chiar tu, iar de iertat… ce să iert, asta-i greşeală? Atunci ceea ce a trecut pe la „spam”, de la alţii, ce e? 😀
    În plus, merită să rămână postată de două ori fraza „Poate cel mai nimerit ar fi să rămânem cu păstrarea celor bune după ce am cercetat toate lucrurile!” 🙂

    • A.Dama zice:

      Eh, Marinel, eu revin pe-aici și când e tăcere. Fără să am timp de supărări, evident. 🙂 Am greșit din neatenție, dar dacă tot ai lăsat dublura comentariului, evoc și eu acel apelativ dublu, care are un rost aparte în contextul scriptural: „Iacove, Iacove!” „Samuele, Samuele!”, „Simone, Simone!”…
      Deci cercetăm măcar de două ori înainte de a trage o concluzie. 😉

      • marinelblaj zice:

        Numai să nu se ajungă, Adama, să se spună că atunci e cel mai bine aici când e tăcere… 😉
        În rest, absolut de acord. Tot e bine că lista nu cuprinde şi un „Marinele, Marinele”… 😀

      • A.Dama zice:

        Oare chiar e de bine? Dacă te-a strigat pe nume de două ori, și n-ai auzit? Ups! rămâne între voi doi. 🙂
        Mi-am amintit două versuri dintr-un poem de Petru Lascău: „Când Dumnezeu te strigă pe numele mic / Cu-mbălsămate picături de iubire în suflet” Dar e frumos tot poemul…

      • marinelblaj zice:

        Pare-se că am lămurit problema, Adama! Nu? 🙂

      • A.Dama zice:

        Ceva de genul 2/35? Atunci e crystal clear. Ca-n piesa lui Jaci Velasquez. 🙂

      • marinelblaj zice:

        Exact! Adică… aproape (era j25bn, dar important e că s-a reţinut ideea! :D). Şi chiar… „Now it’s crystal clear…
        Now that I can see the mystery’s revealed”
        😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.