Tristeţe…


plansUn oraş din România…
Cu mulţi oameni credincioşi… Ca şi astăzi…
Şi multe biserici, poate cele mai multe într-un singur oraş…
I se spunea „Ierusalimul României”. Aşa i se spune şi acum…

Poate de aceea sunt atât de mulţi farisei în el…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Disperări, Pe gânduri, Picături, Sare... amară, Zidul plângerii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Tristeţe…

  1. L.I. zice:

    arad? : )

  2. Mda… eu stiu de mult ca toti fariseii s-au strans la Arad, doar tu mai ai inca senzatia ca mai sunt si prin Timisoara…

  3. Cosmin zice:

    Să ne amintim (Marcu 9:38-40) . Atitudinea este problema, și nu se va schimba atâta timp cât vom crede că Dumnezeu lucrează doar cu noi, doar prin noi, doar cum noi gândim. Barierele minții noastre, ne fac să trecem printr-o îngâmfare geloasă, iar în urma aceasta, fariseismul se agață scai de inimile noastre. Dumnezeu să judece,dar noi să dăm verdictul……(măcar atât…)

    • marinelblaj zice:

      Aşa e Cosmin. Şi nu e trist?

      • Cosmin zice:

        Este trist, dar trist este pentru ei, când mă gândesc la spusele Domnului Isus ”Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”. Modul în care suntem calificați ca neprihăniți în fața lui Dumnezeu, cât de perfect a fost instaurat. Să se uite Dumnezeu direct în interiorul inimii si cugetului nostru, și dupa ce găsește în interior să ne judece. Fără pic de greșeală, fără pic de îndoială din partea Lui. Inima o privește ca pe o carte, totul scris, negru pe alb…

  4. szromulus zice:

    Scaderea calitatii vietii spirituale este un indicator ca altceva capteaza mai bine atentia. Sigur ne putem plafona in aprecieri de genul „firea pamanteasca este rebela”, „este scris ca asa trebuie sa se intample”, etc. , dar astea sunt doar plafonari as spune. De ce? Crestinismul a devenit plictisitor si neatractiv pentru multi, nu datorita faptului ca el este asa, ci pentru ca i se inoculeaza o imagine de acest fel. Crestinismul este cel mai fantastic lucru care ni s-a intamplat multora si vedem lucrurile asa(unii) pentru ca am construit o imagine mult mai corecta.

    Exact la fel si in metodica predarii, multi profesori se plafoneaza afirmand ca elevii sunt slabi, dezinteresati, in schimb nu vor sa recunoasca ca propria lor atitudine se transmite elevului care proiecteaza asupra materiei respective o imagine incorecta.

    Crestinismul prezinta cea mai impresionanta oferata facuta vreodata aceea a unei relatii directe cu Dumnezeu Insusi, Duhul Sfant care va locui in noi si care ne va invata(zilnic) si probabil cel mai fascinant lucru ca va produce in noi dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor.

    Odata cu academizarea lumii evanghelice vad tot mai des propagarea unei imagini a crestinismului doar ca nivel de viata foarte restrictiv, generator de anxietate, depresie, care in raport cu viata necrestinului nu are nimic special doar o oferta pentru viata urmatoare, in rest fura si bucuriile pe care le are omul de rand.

    • marinelblaj zice:

      Mă tem, Romulus, că transferăm prea mult vinovăţia prin comparaţia cu profesorii şi elevii. Să nu uităm că au existat, există şi vor mai exista elevi care vor deveni oameni cu o cultură deosebită fără a fi beneficiat de profesori ieşiţi din sfera mediocrului. Există şi în învăţământ, şi în viaţa spirituală acel spirit autodidact care nu doar că ar trebui să funcţioneze la fiecare creştin, ci care este un imperativ scriptural.
      Nu cred că academizarea despre care vorbeşti se face vinovată de furtul bucuriilor. Poate academizarea proastă… Şi ar mai fi şi vroba aceea cu „cel ce-şi fură singur căciula”.
      În fond, eu cred cu tărie în ideea că, mai mult ca oricând, creştinismul este verificabil la nivel personal chiar şi în confruntarea cu tot ceea ce îl poate influenţa în rău. Sau poate că în aceste vremuri, tocmai în această zonă…

      • szromulus zice:

        @Academizarea proasta era ceea ce vroiam sa exprim. In general nu ma stiu exprima in putine cuvinte, tendinta de exhaustivitate ma urmareste din facultate – deformare profesionala si crede-ma e greu sa fii urmarit de asa ceva 🙂

  5. emil zice:

    …cind te gindesti ca partida „fariseilor” a avut o contributie esentiala in dezvoltarea Israelului din perioada premergatoare nasterii Domnului si apoi o contributie decisiva in mentinerea identitatii religioase a poporului dupa caderea templului prin scolile rabinice…

  6. Strong Independent Woman zice:

    Ok, Marinel, lasand gluma… eu nu consider ca a scazut spiritualitatea, in sensul de activitate spirituala. Ce a scazut e activitatea spirituala care conduce spre Dumnezeu. In fact, cred ca suntem intr-o perioada de ascensiune extrem de furtunoasa a activitatii spirituale, ca umanitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s