Minunăţia muzicii de sâmbătă ( la sfârşit)


S-ar putea publica multe postări despre muzica lui Vangelis. Cum nu vreau însă să exagerez, astăzi am să închei seria cu un album care, deşi lansat relativ recent (1995, reluat şi completat în 1998), pare venit din vremuri mult mai străvechi. Doar folosirea sintetizatorului scoate această muzică de sub impresia de… clasic.
Albumul se numeşte „El Greco”, este dedicat lui Domenikos Theotokopoulos (El Greco), controversatul şi enigmaticul „zgurafos” cretan (dialect grec = pictor). Un album plin de solemnitate, meticulos gândit şi totuşi cu un ton general ce imprumută parcă aerul tablourilor lui El Greco.

Beneficiind de aportul unui cor sub bagheta dirijorului Ivan Cassar şi de participarea sopranei Montserrat Caballé şi a tenorului Konstantinos Paliatsaras, albumul îţi dă impresia unei călătorii în trecutul muzical bizantin (multe linii melodice ajută la această impresie), încărcarea melancolică a întregului album fiind mai mult decât evidentă.

Vă propun acest album ca pe un „tablou meditativ” al unei sâmbete neliniştite tocmai prin liniştea ei ciudată…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Dacă doriţi să revedeţi..., Muzichie, Poeme și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s