Iată un răspuns care merită luat în seamă! Sunt curios dacă va primi un răspuns! Personal, mă îndoiesc… Suntem o ţară declarat creştină care are multe întrebări şi prea puţine răspunsuri, din păcate! Că de răspunderi nici nu poate fi vorba! Deosebite aprecieri, Ligia!
Stimate domn Cristian Tudor Popescu,
Rãspund întrebãrilor dumneavoastrã adresate credincioşilor prin articolul “C.T. Popescu, către credincioşi: Aveţi nevoie de zăhărelul Învierii ca să fiţi creştini?” pentru cã sunt inclusã în categoria “credincioşi în Isus” iar întrebãrile dumneavoastrã necesitã o revizuire pentru a fi valide din punct de vedere teologic. Aşa cum sunt formulate acum, sunt mai degrabã non-întrebãri, pentru cã se neagã singure la nivelul conotaţiei termenilor.
Îmi permit, de asemenea, sã rãspund întrebãrilor dumneavoastrã reale care se deduc dincolo de folosirea discutabilã a termenilor, pentru simplul motiv cã dacã întrebãrile cuiva legate de Înviere şi de rolul acesteia în credinţa creştinã sunt sincere, meritã un rãspuns.
Mai jos, redau întregul articol la care fac referire. Sublinierile şi numerotãrile îmi aparţin.
«Stimaţi credincioşi în Iisus (1),
presupunând că tot ce scrie în Noul Testament este adevărat,
de ce e nevoie de Învierea Lui ca să credeţi…
Vezi articol original 2.448 de cuvinte mai mult
Din cate am inteles, articolul a si fost preluat in seara aceasta de un prieten jurnalist care a trimis linkul catre domnul Popescu. Si eu ma indoiesc ca va exista o reactie concreta, dar important este sa fie parcurse raspunsurile acestea de toti cei ce au asemenea intrebari.
De aceea am şi decis să fac acest „reblog”, Ligia! Merită citit de cât mai mulţi!
de apreciat echilibrul (chiar delicatetea) acestei luari de pozitie, in comparatie cu atitudinile unor crestini cu maniere de comandat de pluton pus cu chef de dat „culcaturi”, de parca CTP ar fi un recrut cu ceva scoala si foarte multa vacanta.
Intrebarile domnului CTP nu sunt jignitoare, ci naturale pentru cineva care se declara ateu. Daca omul este ateu, ce ar trebui sa ne asteptam sa intrebe?! Ce repede sar cerberii nechemati ai „church-ianismului” cand un ateu isi permite sa gandeasca cu glas tare (nu e cazul textului promovat de Marinel)! Nu intrebarile ateilor sunt jignitoare, ci smecheriile si demagogia unor pretinsi lideri crestini, pentru care piosenia crestina este proportionala cu cuantumul „suportului” financiar. Ce articole cu „miez” ar putea scrie domnul CTP daca ar sti ce se intampla prin unele biserici (neo)protestante!
Uitam adesea ca un ateu nu accepta afirmatii care pentru noi sunt axiomatice. Ce sa vezi?, nu cad toti pe spate la argumentele noastre „imbatabile”, nu striga toti „Amin!” cu lacrimi in ochi la citatele noastre din Scriptura, nu intra toata lumea in „transa” la cantarile noastre (nici macar la cele plagiate!), nu bat toti din palme si nu ridica maini „carismatice” spre tavan!
Pentru cineva care nu crede in veridicitatea istorica a textelor din Scriptura si nici atat in Revelatie, citatele din Scriptura nu constituie o dovada si au exact efectul pe care il au versetele de Rig-Veda pentru un crestin. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa citam din Scriptura, ci doar ca nu trebuie sa ne miram ca unele texte sar din cel de langa noi ca mingea din perete.
Cred ca un foarte bun raspuns la intrebarile domnului CTP este, daca nu ma insala memoria, pastorala de Paste scrisa de Marius Cruceru anul trecut. Si ca sa-l laud pana la capat, cred ca profesorul Cruceru este unul dintre putinii intelectuali crestini care ar rezista la un „debate” cu CTP.
Într-adevăr, Adrian, şi eu am ales să republic acest articol tocmai datorită eleganţei cu care i se răspunde domnului CTP. Este un adevăr că foarte puţini creştini ştiu să răspundă întrebărilor fără să atace persoana care pune aceste întrebări!
Cât îl priveşte pe fratele Marius, fără îndoială că ar fi unul dintre cei care ar putea avea un „debate” cu CTP. Dar, te asigur că nu sunt chiar atât de puţini cei care ar putea-o face! Din păcate, prea puţini ar fi dispuşi! Nu ştiu dacă prietena mea, Ligia este unul dintre aceştia, dar te asigur că nici n-ar avea „viaţă uşoară” CTP într-un dialog cu ea! O cunosc foarte bine! 🙂
Cum spune si domnul Szromulus, un eventual „debate” pornit de la premise diferite nu ar duce nicaieri. Totusi, spre deosebire de alti atei, CTP accepta ca religia are o functie sociala regulatoare. In plus, vechea lui pasiune pentru SF nu e de aruncat. Cineva spunea ca literatura science-fiction este una din anticamerele gandirii religioase. A accepta ca lumea este „mirabila” si ca ceea ce ne inconjoara are o noima (fie ea si descripitibila in limbaj stiintific) poate fi o premiza comuna intr-un eventual „debate”. Mie mi se pare ca CTP este nu un ateu „standard”, ceea ce il face capabil de dialog (si, ne place sau nu ne place, micile rautati si ironiile fine fac parte dintr-un „debate” – nu exista dezbatere pur rationala, oamenii sunt facuti din carne si din sange). Recunosc ca imi place CTP chiar si cand ma enerveaza. Daca esti credincios si ai acceptat aventura vietii crestine, si nu doar crezi in credinta ta, ar trebui sa iei intrebarile lui CTP ca pe niste flotari pentru creier. Tocmai asta imi place la textul promovat de tine, faptul ca doamna care l-a scris s-a angajat intr-o confruntare barbateasca (:-) ) in primul rand cu propria minte. E de laudat efortul de a raspunde altora si nu ascunderea fals pioasa de dupa „lemnaria” lingvistico-muzicala.
Marius Cruceru este intr-adevar un om foarte bine pregatit, fapt incontestabil. Din punctul meu de vedere o discutie face to face cu CTP nu are sanse prea mari de reusita pornind de la o baza pe care el nu o accepta ca fiind reala – Biblia, scrierile religioase. Asa ca sarcina demonstrativa ar trebui pornita eventual de la o baza comuna. Wurmbrand spre ex. avea un talent fascinant de a vedea chipul Lui Dumnezeu pretutindeni in creatie, in istoria universala, in viata cotidiana. Exegeza in aceasta faza este de putin folos pt cineva care nu accepta realitatea istorica a evenimentelor de acum 2000 de ani, astfel rolul lui Marius Cruceru ar fi util de abia dupa ce CTP ar ajunge sa accepte scrierile biblice ca reale. Cred ca cineva cu o pregatire si o gandire ca a lui Wurmbrand ar avea sanse mult mai mari. Acesta avea o flexibilitate formidabila de a-l vedea pe Dumnezeu pretutindeni si de a porni o discutie despre Dumnezeu din orice.