Iepuraşul, ouăle şi… sărbă(u)tori….


Mă întreba cineva zilele acestea dacă ştiu ceva despre „obiceiurile de Paşti”. L-am întrebat la ce „obiceiuri” se referă… Căci sunt multe obiceiuri…

Şi, fără să vreau, mi-am amintit de copilărie, de ce a însemnat în anii aceia frumoşi Sărbătoarea Învierii în familia noastră, despre multele întrebări pe care le aveam la vremea aceea, unele folositoare, la care am primit răspunsuri ce aveau să-mi lumineze mintea mea de copil, altele… copilăreşti, cum ar fi „de unde vine iepuraşul?”, „cine aduce ouăle?”, „de ce sunt vopsite?” şi altele, toate legate de mai dureroasa (pe atunci) întrebare „de ce la noi nu vine iepuraşul cu ouă roşii?”

Discuţia avută cu persoana menţionată mai sus mi-a provocat din nou alte întrebări. Ce-o fi având comun iepuraşul cu ouăle? De unde alăturarea asta de obiceiuri?

Explicaţia cea mai frecventă privind ouăle roşii sună de-a dreptul ridicol, pentru că ea aproape te obligă la alte întrebări. Dar iată explicaţia aceasta (pe care, cred, o cunoaşteţi cei mai mulţi):

Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rânile lui Iisus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroşit, a spus celor de faţă: „De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am facut şi eu astăzi”.

Acum, să-mi fie cu iertare, dar nu pot să nu mă întreb ce-o fi căutat mama Domnului cu coşul de ouă acolo? În plus, iertată-mi fie impietatea, dar chiar aceasta să fi fost preocuparea Domnului când Îşi dădea sufletul pe cruce pentru un lucru cu mult mai important? Trec peste formularea nefericită „să faceţi ouă roşii” cu referire la oameni care… nasc pui vii!

Apoi, am mai găsit o aberaţie:

În tradiţia populară de la noi, oul roşu de Paşti ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumuseţe, vigoare şi spor.

Eh, iar formulările… „ar avea”… Dac-ar putea! Mă mir că nu i-a trecut nimănui prin cap să deschidă un SRL ca să „exploateze” tot acest potenţial al oului!

Dar iepuraşul? El, bietul, de unde a mai apărut?
Vă daţi seama că tot din păgânătate, evident. C-aşa suntem noi, creştinii, primitori!

Se pare că tradiţia aceasta a apărut prin 1500-1600 în Germania, unde se credea că el aduce ouăle de Paşti. Ciudată preocupare pentru un iepure! Unii au fost mai isteţi şi au pus asta în seama unei vulpiţe, gândindu-se probabil că vulpea, găinile… ouăle…

Specialiştii în dezlegat astfel de mistere susţin că totul se trage de la o zeiţă nordică, Eostre, care a găsit o pasăre rănită şi, pentru că n-a mai putut-o salva ca pasăre a făcut-o iepure, iar pasărea devenită iepure şi-a păstrat obiceiul de a face ouă! Eh, şi cum Eostre aceasta era zeiţa primăverii…

Sunt însă şi alte ritualuri, care trec mult dincolo de tradiţiile creştine, suprapunându-se, totuşi, peste această sărbătoare. Am gpsit câteva şi le reproduc mai jos:

„In IRLANDA, in sambata dinaintea Pastelui sau imediat dupa slujba de Inviere – in functie de zona – oamenii obisnuiau sa infiga un hering intr-un bat inalt, cu care se plimbau prin tot orasul. Toti cetatenii il urmau, rostind cuvinte urate la adresa pestelui, pana ce ajungeau la rau, unde il aruncau. Traditia, desi considerata anterioara crestinismului, se trage de la faptul ca oamenii nu aveau multi bani de cheltuit pe carne, inainte de Paste, asa ca mancau hering, cea mai ieftina sursa de proteine. Satui de atata peste, inaintea Sarbatorii ii organizau „inmormantarea”, inlocuindu-l cu carne de miel.

In POLONIA, in ziua de Paste, nu se face fum, asa ca oamenii nu pot aprinde focul pentru a-si incalzi mancarea. De aceea, toate specialitatile, de la oua si carnati, la turte cu drojdie de bere si prajituri cu seminte de mac, sunt servite reci.

Familiile traditionale din MAREA BRITANIE gatesc pentru Sarbatoarea de Paste o prajitura cu fructe, care are in mijloc un strat de martipan, iar deasupra aseaza 11 bile de martipan, simbolizand cei 11 apostoli (cu exceptia lui Iuda).

Nici ROMANIA nu se lasa mai prejos cand vine vorba de obiceiuri de Paste. De exemplu, in dimineata de Sarbatoare, oamenii se spala cu apa in care au pus un ou rosu si un ban. Se spune ca cei care fac asta for avea noroc si sanatate tot restul anului. De asemenea, un obicei popular in a doua zi de Paste este udatul. Practicat mai mult la sate, in Bucovina si in Transilvania, udatul presupune ca baietii sa mearga acasa la fetele nemaritate cu o galeata de apa, iar pe cele pe care le gasesc dormind sa le stropeasca. Fetele care au fost udate se vor casatori in cursul acelui an, spune legenda.” sursa

Dar… ce fac românii la această Sărbătoare?
Ascultam astăzi, în timp ce conduceam, o emisiune care se învârtea în jurul întrebării „ce veţi face de Paşti?”.

Faptul că în acest an Sărbătoarea se suprapune oarecum cu zilele libere de 1 mai, cu „mărinimia” guvernului care, la o economie care merge… de-ţi stă mintea adaugă o săptămână liberă… să se odihnească omu’ m-a pus în situaţia să aud lucruri care m-au iritat teribil. Deşi foarte multe răspunsuri denotau o religiozitate specifică românului „cucernic” doar de sărbători, nu mi-a fost greu să-mi imaginez cum va fi anul acesta. Ca în precedenţii! Iarbă verde, mici, fum, bere, vin, ţuică, gunoaie lăsate peste tot, copii care ţipă şi fac mofturi, bărbaţi care se îmbată şi-şi brutalizează nevestele, soţii care încă visează alături de balaurul de lângă ele făt-frumosul care nu mai vine… tot tacâmul! Încheiat, evident, cu pioasa procesiune a întoarcerii acasă, în noapte Învierii, cu grija ca lumânarea să nu se stingă şi cu chinul de a doua zi de a scoate odată cu mahmureala şi petele de ceară de pe pantaloni şi de pe mânecile hainei sau cămăşii…

Iată, dar, câte întrebări se pot naşte la aceste Sărbători:
De ce fac oamenii toate aceste lucruri?
De unde inventivitatea cu care se încearcă, la nivel de specie, escamotarea adevărului?
De ce aleg oamenii ceea ce aleg?
Cât de mult ne pasă?

Şi multe altele…

Mă gândesc însă ce facem noi, cei care ştim că toate, absolut toate întrebările au un răspuns cât se poate de uşor de dat: ISUS CEL ÎNVIAT!

Scriam mai sus ca la sărbători oamenii devin mai religioşi decât în restul anului…

Ce ar fi ca, profitând de aceasta, să mai salvăm câţiva oameni din… capcana iepuraşului, din coşul cu ouă pestriţe, din… sticle…

DIN IAD!

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Mioritice, Pe gânduri, Trecător prin lume, Zâmbet sau rictus? și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s