Constructorul… demolator


Îl cunoaşteţi?

Preacher on stage, raising bible
A trecut prin mai multe „regimuri”… Dar a crescut într-unul singur. În cel comunist. De unde a şi venit, cu tot bagajul. De lozinci şi tactici. Spune că s-a pocăit. Spune, căci faptele nu arată deloc aşa. Mă rog, chestie de interpretare. Personală.

Cine e el?

E cel care începe fiecare frază cu „eu”, dar în care face loc suficient Numelui, căci „se asortează” cu acel „eu”. Îi dă prestanţă. De altfel, e lozinca pe care o foloseşte cel mai des. Tot ce face, pretinde că face în numele Domnului. Inclusiv dezbinările, certurile, zâzaniile, partidele?… Întreb şi eu…

Din punctul lui de vedere toţi vor da socoteală în Ziua judecăţii. Mai puţin el, care va fi acolo pe post de… procuror. Căci ştie tot ce a făcut, face şi… va face fiecare din biserica în care s-a aşezat (căci mi-e greu să cred că l-a aşezat Domnul…). Fiindcă e omul care, atunci când nu mai are argumente, scoate din „geanta” de cadrist acel „nu mă fă să spun mai mult”, acel „mai mult” dorind să lase impresia unei adevărate apocalipse… avant la lettre.

Şi-a dorit dintotdeauna să conducă, dar s-a trezit mereu în acelaşi blocstart din care răutatea nu l-a lăsat să se desprindă. Dacă ai sta să-l asculţi (dar cine mai stă după atâţia ani…?) toate bisericile aflate pe o rază de câteva sute de kilometri îi sunt datoare spiritual. Va avea, cu siguranţă nevoie de o basculantă în ceruri ca să-şi poată căra cununile.

Când se roagă, ai ocazia să retrăieşti două istorii „la pachet”: cea a lui, glorioasă şi plină de roadă, şi cea a bisericii, un cadavru care mai trăieşte doar pentru că e el acolo!

Deşi s-a folosit de câţiva naivi, îmbătaţi de discursul lui plin de râvnă, foloseşte pluralul doar atunci când simte nevoia de legitimare.

Când vorbeşte de Domnul, îi tremură vocea, dar oare de ce ţi se pare că-l auzi pe Caţavencu, cel cu „ţărişoara”?

Pe undeva o fi citit că „dacă visezi mult, reuşeşti mult”, şi nu înţelege de ce în cazul lui se adaugă de fiecare dată şi un nedorit „ratezi mereu”. Să fie din cauză că nu poate visa la mai puţin de locul întâi?

Când vorbeşte, vorbeşte tare. Cât mai tare. În viziunea lui, decibelii sunt cel mai bun argument. Nu comunică şi nu dialoghează. El dă verdicte şi aduce la cunoştinţă sentinţe.

Mereu aminteşte câte a făcut el pentru biserică, dar uită întotdeauna că biserica a făcut ceva pentru el. Adică… l-a suportat, în speranţa că se va îndrepta.

În general, el trăieşte cu convingerea că este un ziditor. Deşi lasă în urmă doar ruine.

E constructorul-demolator. Un personaj pe care îl întâlneşti peste tot. Şi în biserici… Acolo unde şi-ar dori să fie păstor.

Uitând că între păstor şi… cioban e o mare deosebire…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Disperări, Mioritice, Sare... amară, Trecător prin lume și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Constructorul… demolator

  1. cungurean zice:

    Nici pocăindu-se în sac și cenușa acest tip de om „constructo-demolator” nu-și va schimba atitudinea. Eu nu încurajez trăirea pustnicilor, dar în acest caz……

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s