Mare putere are rugăciunea… (2)


Scriam într-o postare anterioară despre deschiderea unei rubrici speciale. Iată ce spuneam în acea postare:
„Sunt atât de multe motive de rugăciune încât am decis să “pun deoparte” în Cetate o odăiţă specială, pe care am numit-o “Odăiţa rugăciunii”.

Şi „odăiţa” a fost folosită de atunci neîntrerupt… Dincolo de motivele de întristare, există motive de bucurie. Oamenii cred în puterea rugăciunii…
Dar… să ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului, atunci când s-a rugat în grădină: „Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta”. Fiindcă e posibil ca răspunsul Lui să nu coincidă cu aşteptarea noastră, dar trebuie să fim siguri că întotdeauna răspunsul Tatălui este mai înţelept decât aşteptarea noastră!

Søren Kierkegaard spune  că „rugăciunea nu-L schimbă pe Dumnezeu, dar cu siguranţă că-l schimbă pe cel ce se roagă”…

Ne-am rugat mulţi din „Cetatea de piatră” pentru „mami meu”, mama prietenei noastre L.I. Şi totuşi, deşi sunt convins că toţi ne-am rugat pentru vindecarea ei deplină, apoi pentru ieşirea din starea de comă în care fusesem anunţaţi că a intrat, astăzi Domnul a decis să o cheme la El. Durere, inimi zdrobite…
Când am aflat, am avut un moment de descumpănire. Dar mi-am amintit acele cuvinte ale Domnului Isus… „Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta”. Voia Tatălui a fost aceasta. Acum, „mami meu” e la Tatăl. Îi spuneam prietenei noastre că trebuie să rămână cu bucuria că există nădejdea revederii. Mai devreme sau mai târziu.
„Ne-om vedea la-acele ţărmuri unde nu mai sunt dureri
În Cetatea bucuriei unde-s numai mângâieri…”

Să ne rugăm în aceste zile pentru familia rămasă. L.I. are două surori şi un tată pentru care ne cere să ne rugăm în continuare…
O vom face, L.I., o vom face…
Şi dacă tot suntem în odăiţa rugăciunii, să ne rugăm şi pentru buna noastră prietenă şi soră, A.Dama. În spital, ea foloseşte această „odăiţă”, deşi se află acolo cu probleme! Să nu uităm, rugându-ne pentru ea este ca şi când am vizita-o acolo! Şi mai mult decât atât…

A.Dama,
„Domnul păcii să fie cu tine
În furtună sau zile senine!
Din potirul divin să-ţi dea pace din plin!
Pacea Lui, pacea Lui peste tine!”

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Jurnal de luptă şi... de pace, Odăiţa rugăciunii, Trecător prin lume, Zidul plângerii, Ştiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Mare putere are rugăciunea… (2)

  1. cella zice:

    Si eu ma rog pentru A.Dama!

  2. Tabi zice:

    Când lacrimi curg și nu ai ușurare
    Când plângi să vină un răspuns
    Când chemi și parcă nu-i de-ajuns
    Și-s ochii stinși, udați de plâns
    Și cerul parcă în ascuns
    Tace și-i plin de-nlăcrimare.

    Nimic n-aduce alinare
    Pe rana ta nimic n-a curs
    Balsam, ulei sau vin de-ajuns
    Și nici nu ai aflat raspuns….
    Când tu stăteai în așteptare
    Așa tu crezi, așa se pare.

    Și totuși, în orice-ncercare
    Ai primit mereu salvare
    Chiar nevăzut, în întristare
    A stat alături, El, Isus
    Și-aceasta este de ajuns!
    Acesta-i cel mai bun răspuns…

    Amin(Când…-I.T.-14.04.2013)

    Fie ca Domnul sa va intareasca pe fiecare, in parte.

  3. szromulus zice:

    Imi pare foarte foarte rau sa aud aceste vesti. Chiar daca pentru noi, cei ramasi aici este o mare durere, pentru cei care au trecut bariera acestei lumi lucrurile s-au schimbat intr-un bine etern.

    Ni se rupe inima de dorul si dragul celor ce au plecat de langa noi…Nu odata am trecut prin astfel de despartiri sfasietoare si ori de cate ori imi amintesc ultima privire, ultimul zambet, ultimul suras, ultima imbratisare, ultima data cand mi-au rostit numele simt acel gust sarat pe buze…ne-au fost atat de dragi, foarte dragi…

    Ne vom ruga pentru familia ramasa.

  4. Mirela zice:

    Sunt clipe cand tot ceea ce cere Dumnezeu de la copiii Sai sunt: tacere,rabdare si …lacrimi.
    L.I.sunt alaturea de tine si familia ta. Ioan 14.

  5. L.I. zice:

    va multumesc pt rugaciuni. nu am cuvinte sa exprim cum ne-a purtat Dumnezeu de grija in aceste momente.
    multumesc marinel. 🙂

    • marinelblaj zice:

      Cu toată dragostea, L.I…. Domnul să vă fie tăria şi puterea pe mai departe!
      Şi te aşteptăm cât mai curând în „Cetate”! 🙂

      • L.I. zice:

        amin si multumesc. 🙂

        azinoapte s-a dus si buna, mama lui mami.

      • marinelblaj zice:

        Of, Doamne! Nu pot decât să-mi amintesc de Apocalipsa 21:3-4…
        „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
        Domnul să te întărească, L.I.

      • L.I., cînd eram în anul 4 la facultate, în ultima sesiune, atunci cînd îmi mai rămăseseră 3 examene de dat, primeam telefonic vestea de la distanţă că tata tocmai murise. Singura mea reacţie a fost : „ah, îmi pare rău că nu am apucat să-i mai spun cîteva lucruri!”. Am avut atîta tărie încît mi-e parcă şi greu s-o explic.
        Colegul meu de cameră înverzise, era terminat cînd a înţeles din discuţia mea telefonică vestea pe care tocmai o primisem. A rămas înmărmurit de tăria şi nădejdea vieţii viitoare care făceau scut în jurul sufletului meu.
        În ziua următoare aveam examen la criminalistică. În noaptea aceea în care am primit vestea a venit tata în vis şi mi-a ordonat să merg la examenul din ziua următoare, ceea ce am şi făcut. Am mers la examen, l-am luat şi abia apoi am plecat spre casă.
        Nu există nădejde pe lumea aceasta mai mare decît aceea fondată pe adevărul că ştie Dumnezeu ce face şi ce decide.
        Fii tare şi încrede-te absolut în Dumnezeul tuturor rînduielilor vieţii !
        Fii binecuvîntată tu şi familia ta !

      • szromulus zice:

        Am trecut printr-o experienta similara in urma cu 15 ani, trei decese intr-un interval foarte scurt te timp si toate cu impact maxim asupra mea, pentru ca era vorba de cei mai apropiati oameni din viata mea printre care si tatal meu. Exact cum spune Gabriel, forta din acele momente a fost mare, in schimb am resimtit reculul dupa cativa ani. In cele mai multe cazuri nu efectul constient este problema, ci cea ce se intampla la mod subconstient.

        Ani care au urmat au fost o interesanta incursiune facuta cu ajutorul lui Dumnezeu, de a intelege ce se intampla in spatele cortinei. Suntem precum un motor peste care se inchide capota, indicatoarele de bord nu indica nimic, dar dupa o perioada iese fum de sub capota, dar asta la un interval de ani de la evenimente, incat este greu sa ne amintim care a fost groapa peste care am dat si ne-a spart o conducta. Sigur e putina psihologie aici, dar Biblia este cel mai minunat manual de psihologie pe care l-am citit vreodata. Este minunat faptul ca pe langa manual ni se ofera si ghidul, Duhul Sfant. Cred ca este vital sa percepem modul in care ne ghideaza zi de zi. Este interesanta teologhizarea, analiza exegetica, paradigme, oranduieli in biserica, ritualuri, dar cea mai minunata incursiune pe care am avut-o in viata a fost incursiunea alaturi de Duhul Sfant sa ma inteleg pe mine, cum am fost creat, cum pot dobandi victoria alaturi de Dumnezeu si prietenia cu un Tata deosebit. Este cea mai frumoasa relatie care poate exista in univers.

  6. Pingback: Să ne rugăm pentru A.Dama! | lumea adam(a)ică

  7. Pingback: Mare putere are rugăciunea (3) | cetatea de piatră

  8. Pingback: Cu dedicare, cu dedicaţie… | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s