Un nou articol de la „Alianţa familiilor”

După cum scriam cu aproape un an în urmă AICI, sunt abonat la newsletter-ul „Alianţei Familiilor”, cu care colaboram acum câţiva ani. Zilele acestea am primit unul dintre aceste newsletter-uri, cu un subiect extrem de interesant. Cum nu am reuşit să-găsesc pe site-ul lor, îmi permit să reproduc în întregime articolul, chiar dacă el nu conţine diacritice şi are unele stângăcii. Ideile aduse însă la lumină sunt menite însă să ne pună pe gânduri. Oricum, o informare ce merită luată în seamă…

INEPTOCRATIA/INEPTOCRACY

 Involutia valorilor afecteaza fiecare aspect al existentei umane, inclusiv democratia si formele de guvernamint. Astazi introducem publicul din Romania unui concept nou, pe care inca nu l-am depistat in media, sociologia ori politologia romana. Este vorba de ineptocratie, un termen derivat din vocabularul sociologic si politologic anglo-saxon, si un fenomen care dovedeste ca involutia valorilor afecteaza insasi democratia. In ultimii ani am observat des, in lecturarea materialelor relevante noua, termenul „ineptocracy”, care poate fi tradus usor in limba romana ca „ineptocratie.” Termenul a aparut prima data, se pare, in noiembrie 2004 cind George Bush a fost reales presedinte al SUA. Elita intelectuala americana nu l-a vazut nici odata pe Bush ca pe o persoana inteligenta, iar cind, spre surprinderea lor, a fost reales ca presedinte in noiembrie 2004, a inventat un termen colorat pentru a desemna noua lui administratie, pe cei care l-au ales, cit si „noua democratie americana”: „ineptocracy”, adica  „ineptocratie.”

De atunci incoace terminologia „ineptocratiei” continua sa fie folosita, dar in sens peiorativ. Au aparut carti despre „ineptocratie”, articole de specialitate, tricouri (faimoasele T-shirts), fluturasi, pancarte, si slogane cu acelasi nume. Iar daca stanga ideologica a inventat termenul, dreapta ideologica il foloseste si ea, la fel de sarcastic. Dar de data asta pentru a-l desemna pe Presedintele Obama, Administratia lui, si pe cei care l-au votat in noiembrie anul trecut. In Europa intilnim mai putin folosit acest termen, dar intelesul lui e tema unui numar tot mai mare de comentarii, din care am publicat si noi de mai multe ori in editiile saptaminale AFR de marti.

Ce e ineptocratia?

Ce e ineptocratia? O societate, un sistem politic, un aranjament economic, un sistem social incapabil de a iesi din criza, mediocritate, fara viziune, incapabil de a rezolva problemele majore cu care se confrunta un grup, o tara, o societate, o civilizatie. O recenta definitie a termenului, in engleza, e urmatoarea: „a system of government where the least capable to lead are elected by the least capable of producing, and where the members of society least likely to sustain themselves or succeed, are rewarded with goods and services paid for by the confiscated wealth of a diminishing number of producers.” („o forma de guvernamint in care cei mai putin capabili sunt alesi de cei mai putini capabili de a produce, si unde cei mai putini capabili membrii ai societatii sunt rasplatiti cu bunuri si servicii platite prin confiscarea avutiei unui numar scazind de producatori”)

Subiectul ineptocratiei e imens. Cei interesati il pot studia cu deamanuntul, iar studentii il pot folosi ca subiect pentru disertatiile ori lucrarile lor de diploma. Din imensitatea subiectului, insa, mentionam citeva puncte relevante atit pentru Romania cit si pentru Uniunea Europeana.

In primul rind se pun in contrast generatia contemporana si generatia bunicilor lor. Se constata citeva diferente majore si viziuni diferite asupra vietii si a problemelor cu care se confrunta societatea, civilizatia si specia umana. Se pun intrebari fundamentale si serioase: de ce generatia contemporana, supratehnologizata si extrem de bine educata, nu este capabila sa iasa din criza economica inceputa acum 5 ani? De ce, in contrast, generatia bunicilor lor, cu scoala mai putina si beneficiind de un nivel managerial si tehnologic mult scazut celui contemporan, a trecut cu bine peste crizele si mai grele ale veacului trecut. A biruit marile puteri totalitare ale Secolului XX, iar in doar zece ani dupa al Doilea Razboi Mondial a reconstruit societatea globala, economic, demografic si social. Au aparut puteri economice noi, Japonia, Corea de Sud, Taiwanul. A constituit o organizatie mondiala, ONU, desemnata sa previna un alt razboi mondial, sa enunte si sa respecte drepturile fundamentale ale omului, sa eradicheze boli si suferinte in Lumea a Treia, sa stimuleze dezvoltarea economica mondiala. Toti oamenii de buna credinta sunt de acord ca in general aceste obiective au fost atinse, spre binele generatiilor urmatoare.

Dar generatia contemporana? Parca a ramas in urma, observa sociologii, e mai putin matura, mai putin motivata, mai putin interesata de lucrurile serioase ale vietii. In februarie un studiu publicat de Eurostat indica ca in Slovacia jumatate de milion de tineri intre 25 si 34 de ani inca locuiesc cu parintii lor. Nu au un loc ori un camin al lor. Sociologii slovaci numesc fenomenul acesta „hotel mama/mama hotel”. Acelasi studiu avertizeaza ca in Croatia situatia e si mai grava si ca problema ei va deveni problema Uniunii Europene in doar citeva luni cind Croatia va intra in Uniunea Europeana.

Cu putini ani in urma am tratat un subiect similar ineptocratiei, folosind ca punct de lansare termenul de „guyland” utilizat in sociologia contemporana americana pentru a descrie generatia tinara americana masculina lipsita de planuri de viitor, majoritatea dintre ei recenti absolventi de universitate, fara viziune, necasatoriti, dependenti de pornografie, incapabili de a mentine un loc de munca stabil, ori de a castiga un salar decent. In Romania media publica din cind in cind materiale pe teme similare, cum e acesta din Adevarul. http://www.adevarul.ro//societate/viata/Ce_se_intampla_cu_tinerii_din_ziua_de_azi_0_330567440.html Media romana foloseste eufemismul „adolescenta prelungita” pentru a desemna ceea ce de fapt e o problema acuta, dependenta parese permanenta de parinti a tinerilor care ar trebui sa fie independenti de parintii lor.

Sociologii tind sa conchida ca in contrast cu bunicii lor, generatia contemporana e dezorientata, incapabila de a confrunta probleme si conflagratii majore de tipul celor confruntate de generatia veche. In alte cuvinte, e, zic ei, o generatie inepta care  constituie a vasta „ineptocratie” care se extinde in intreaga lumea occidentala. De ce? Care sunt cauzele? E speranta?

Epoca internetului

Unul din raspunsurile la aceste intrebari este cartea lui Mark Bauerlein, profesor de engleza la Emory University in Atlanta, „The Dumbest Generation: How Digital Age Stupifies Young Americans and Jeopardises Our Future (Or, Don’t Trust Anyone Under 30)” („Generatia cea mai prostanaca: Cum epoca digitala stupefiaza pe tinerii americani si ne pericliteaza viitorul (sau, nu-ti pune increderea in nicio persoana sub 30 de ani”) Teza principala a cartii este ca in ciuda internetului, a unei cantitati vaste de informatii care sta la dispozitia generatiei digitale, generatia ineptocratiei e mai putin informata, mai putin culta, si mai mult inchistata decit generatia precedenta. De ce? Intimitatea networkingului social a focalizat atentia generatiei digitale asupra lor insisi si a prietenilor lor. E o preocupare egoista. Intereselor lor sunt constrinse intr-un perimetru micut, fara orizonturi. Tot ce li se preda in scoli ii plictiseste, conversatiile cu generatiile mai in varsta ii plictisesc, si de fapt ii plictiseste orice conversatie care nu se focalizeaza asupra lor insisi ci asupra altor persoane. E generatia cu o pozitie unica in istoria omenirii: nici unei generatii nu i s-a pus atit de mult la dispozitie pentru a fi o generatie de reusita, in comparatie cu generatiile trecute: scoli, sali de clasa suficiente, profesori bine pregatiti, laboratoare bine dotate, ingrijire medicala, carti, materiale si manuale, tehnologie. Investitia a fost vasta, dar dividendele aproape inexistente. In lumea anglo-saxona fenomenul acesta e enuntat si sub forma unor intrebari nu tocmai politicoase, „Why Johnny Can’t Read”? („De ce nu stie Ionica sa citeasca”?), sau „The New Bibiophobes” („Noii bibliofobi”).

Decuplare de trecut si traditie

Ineptocratia nu e ancorata in trecut si traditie, si afirma ca nu are nevoie de nici una. Intre generatii au fost totdeauna frictiuni, fiecare generatie noua crezind ca stie mai multe si ca e mai desteapta decit generatia precedenta. Dar, de-a lungul istoriei, generatia noua a devenit, in timp, identica generatiei care i-a dat viata, in valori, viziune, obiective si preocupari. Intr-o ineptocratie, insa, lucrurile stau cu totul diferit: ineptocratia respinge si se decupleaza in totul de valorile si traditia generatiilor trecute. Ceea ce s-a tesut cu grija vreme de milenii se desireaza intr-o generatie.  

Exemplele sunt multe. Pentru prima data in istorie, in lumea occidentala generatia tinara cere cu insistenta redefinirea institutiei casatoriei si a familiei, chiar si abolirea lor. Recent, un editorial in Dallas Morning News lamenta ca daca pina acum citiva ani casatoriile homosexuale erau un fenomen marginal, recent s-au transformat intr-unul mainstream la o viteza care intrece viteza gindului („faster than the speed of thought”). Legate de acest fenomen sunt inabilitatea ori lipsa de interes a ineptocratilor de a se procrea ori de a perpetua specia umana. Citim frecvent, in sensul acesta, despre un vocabular nou al parintilor al caror copii nu se casatoresc ori nu au copii: „I don’t think my child is going to procreate”. („Nu cred ca copilul meu isi va face urmasi”) Conectata la acest fenomen este si inabilitatea celor care au copii de a fi parinti. Nu stiu cum sa fie parinti, cum sa se relationeze copiilor lor. Spre deosebire de generatiile trecute, generatia ineptocratiei a fost educata, inca din clasele primare, in educatia sexuala. Li s-a spus cum se deruleaza actul sexual, dar nu li s-a comunicat ce inseamna sa formezi, cum sa formezi, ori cum sa mentii o relatie stabila cu o persoana de sex opus dincolo de simplul act al intimitatii sexuale. Nu au fost educati in ce inseamna a fi parinte.

Spiritualitatea, religia si credinta in Dumnezeu sunt lucruri secundare pentru o ineptocratie. In editia de marti AFR am discutat un sondaj de opinie emis de Societatea Biblica Americana (American Bible Society) in martie care arata ca tinerii intre 18 si 28 de ani citesc Biblia foarte rar si putin. 57% dintre ei citesc din Biblie de mai putin de 3 ori pe an ori chiar de loc, si 58% afirma ca nu au nevoie de invataturile Bibliei pentru a-si trai viata. [Nota AFR: rezultatele sondajului de opinie pot fi citite, in intregime, aici: http://www.americanbible.org/state-bible]

Ideologii ineptocratiei

Ineptocratia isi are fanii si ideologii ei. Se poate, de fapt, vorbi despre o veritabila ideologie a ineptocratiei, o ideologie care o justifica ca pe ceva bun. Ineptocratia, teoretizeaza ideologii ei, este inevitabila si va deveni noua normalitate democratica. Unul din ideologii ineptocratiei este Kathie Roiphe, comentatoare pentru New Yorker Magazine, si autoarea unei carti publicate anul trecut, „In Praise of Messy Lives” („Lauda vietilor deorganizate”). In timp, vom cauta sa facem o recenzie a acestei carti pentru dtra, dar pentru moment mentionam doar citeva idei. Roiphe se autodefineste ca o „bad girl and sexual rebel” („o fata rea si o rebela sexuala”) Una din tezele ei principale este ca generatia contemporana e prea plicticoasa, prea conservatoare, prea interesata in a fi buni parinti, in loc de a se bucura de a fi „adulti”, caci dupa ea acesti doi termeni nu sunt doar diferiti dar mai ales ireconciliabili in functionalitatea si obiective. Divortul, zicea ea, e bun pentru ca ofera divortatilor „oportunitatea de a se reinventa”. („divorce is one of the very few times in adult life when you get the chance to reinvent yourself”) Probabil nu ar trebui sa ne miram de ideile stranii pe care Roiphe le concepe avind in vedere propria-i viata dezordonata, dar de care e mandra. Fica unui psihoanalist, Roiphe are doi copii cu doi doi barbati diferiti, dar nu traieste cu nici unul dintre ei. Visul ei pentru societatea contemporana americana e sa devina o Europa transatlantica, dar, banuim noi, evident nu una conservatoare asemenea Europei de Est.

Ce defineste Ineptocratia?

Care sunt trasaturile sociale definitorii ale generatiei ineptocrate? Un comentariu publicat in The Daily Ticker mai devreme in an incearca sa dea un raspuns. Titlul e sugestiv, dar si mai putin politicos: „Are Millenials a „Lost Generation”? („Sunt „milenialii” o generatie pierduta”?) [Nota AFR: „millenials” e un termen sociologic aplicat tinerilor americani nascuti intre 1980 si 2000 care, acum ajunsi adulti, influenteaza orientarea sociala, economica si politica a tarii] 40% dintre ei inca locuiesc cu parintii lor, fie pentru ca nu au locuri de munca, nu castiga suficient pentru a se mentine singuri, ori pentru ca e mai bine acasa unde mama inca are grija de ei si frigiderul e plin de mancare. Pentru ca nu au locuri de munca stabile, sansele de a castiga bine dupa varsta de 30 de ani scad vertiginos. Pista de ascensiune profesionala incepe la mijlocul anilor 20 si merge ascendent si rapid pina la mijlocul anilor 30, dupa care scade. Nu sunt casatoriti, si nu fac copii. Nu detin proprietati, cum ar fi case ori afaceri. Doar 34% dintre ei au casa lor si doar 66% dintre ei au o masina  Datoriile celor care termina facultatea sunt in medie de $26.000 de persoana.

In ce exceleaza ineptocratia?

Daca in privinta realizarilor ineptocratia nu poate tine pasul cu generatiile trecute, in alte privinte le intrece. In primul rind e vorba de revolutia sexuala. Intr-o ineptocratie revolutia sexuala e in toi si a devenit un drept al omului. Autonomia personala si drepturile sexuale au fost transformate in obiective primordiale si deziderate majore pentru legislaturile ineptocratiei. Consecintele revolutiei sexuale sunt drastice. Ineptocratia a abandonat castitatea, monogamia si casatoria naturala, in favoarea concubinajului si a „diversitatii” de expresie sexuala. In doar citeva decenii, numarul copiilor ilegimiti a crescut vertiginos. Sociologia anglo-saxona face referinta la o „bastardy rate”, adica rata ilegitimitatii copiilor. Pe vremea democratiei, de exemplu, din 1940 pina in 1950 pentru a fi exact, doar 3% dintre copiii nascuti in America s-au nascut femeilor necasatorite. In 1960 rata ilegitimitatii a ajuns la 5%. Revolutia sexuala a izbit societatea occidentala in anii 60, iar 20 de ani mai tirziu, ori la o generatie mai tirziu, rata ilegitimitatii a crescut la 18.4% In 2007 39.6% dintre copii americani s-au nascut in familii monparentale ori in familii unde mamele nu erau casatorite. Actualmente procentajul acesta a trecut de 40%, iar in 2009 53% dintre toti copiii nascuti tinerelor sub 30 de ani s-au nascut in familii monoparentale ori unde mamele erau necasatorite.

Situatia e identica si in Uniunea Europeana. Statistici emise pe 26 martie arata  ca 40% dintre copiii nascuti in UE in 2011 s-au nascut din femei necasatorite ori in situatii de concubinaj. Procentul e in crestere vertiginoasa in doar 20 de ani, de la 17.4% in 1990 la 39.5% in 2011. Cifrele cele mai ridicate sunt in Estonia (59.7%). Cele mai multe casatorii au fost identificate in Cipru (7.3 casatorii la 1.000 de persoane). Rata cea mai ridicata a divortului e in Letonia (4 din 1.000 de persoane), iar cea mai scazuta in Malta (0.1 la 1.000 de persoane) [Detalii aici: http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5j8FW4LmXrBA0aZPd4OjOi5TJWNoQ?docId=CNG.105014c40da7e1a6eeca9d847b1b0eea.5e1]

Ineptocratia exceleaza in drepturi dar nu obligatii. Intr-o ineptocratie exista o inflatie de drepturi si o penurie de obligatii. Ineptocratia acorda drepturi cu mina larga, incepind cu o varsta tot mai frageda. In Belgia si Olanda minorilor li se acorda dreptul sa-si schimbe sexul biologic fara consimtamintul parintilor si chiar sa fie eutanasiati.

            Ineptocratia a acordat cetatenilor ei un drept pina acuma nemaintilnit – dreptul la promiscuitate. Daca generatia precedenta practica stapinirea de sine, cetatenii ineptocratiei practica promiscuitatea. Promiscuitatea a devenit norma de conduita iar abstinenta o relicva a trecutului. Consecintele, insa, sunt bine cunoscute, tipice ineptocratiei, si necunoscute generatiilor trecute. Un studiu publicat de Cornell University si University of Texas in decembrie 2012 evidentiaza consecintele rele ale promiscuitatii sexuale in rindurile adolescentilor. In comparatie cu relatiile monogame, relatiile sexuale de promiscuitate cauzeaza o incidenta de depresie de trei ori mai mare. Iar depresia e cauza principala a abuzului de alcool la tinerele adolescente. Anual, abuzul de alcool cauzeaza moartea a 23.000 de tinere femei si adolescente in America. Una din 8 femei peste 18 ani si 1 din 5 adolescente abuzeaza alcoolul.

[AFR va recomanda: http://www.cdc.gov/vitalsigns/bingedrinkingfemale/index.htm]