Jurnal de luptă şi… de pace (1) – Care medic?


Când sănătatea ne este în pericol, când inevitabilele „facturi” ale vieţii de după grădina Edenului ajung la scadenţă, când neliniştea unei decizii începe să pună stăpânire în asemenea momente pe noi, unul dintre lucrurile pe care le întrebăm este „la care medic?”. Mai ales când opţiunile sunt limitate de specificul unei boli sau al unei intervenţii chirurgicale, întrebarea nu este lipsită de sens. Nu toţi medicii au aceeaşi experienţă şi dăruire. Din păcate…

Evident, nu este o întrebare care să rămână la acest stadiu. Ea reclamă un răspuns şi, uneori, nu unul simplu. Când este vorba despre propria persoană, poate părea mai uşor. Dar când este vorba despre cineva care nu eşti tu, dar este parte din tine, responsabilitatea este deja o mare povară!

Apoi, mai sunt şi întrebările existenţiale…
„De ce eu, Doamne?” ajunge la un moment dat să se transforme, după multe experienţe, într-un şi mai dramatic şi chinuitor „De ce IAR eu, Doamne?”

Cel mai adesea întrebările acestea rămân fără răspuns. Nu cred că Domnul n-ar vrea să ni le dea, ci mai degrabă că El ştie că nu le putem pricepe…

Am fost convins că ar trebui mai des să punem alături aceste două versete:

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze” (Luca 9:23)

„Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa?” (Proverbe 20:24)

neuitând, bineînţeles că „Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin” (1 Corinteni 13:12).

Aşadar, care medic? Sigur va fi unul ales…

Dar… înainte şi după acesta va fi UN ALTUL !

Cel despre care spune psalmistul:

„Binecuvântă, suflete, pe Domnul
şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
El îţi iartă toate fărădelegile tale,
El îţi vindecă toate bolile tale;
El îţi izbăveşte viaţa din groapă,
El te încununează cu bunătate şi îndurare;
El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea
şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul”

O, cât de mic e bobul de muştar!!!

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Biserica, Jurnal de luptă şi... de pace, Pe gânduri, Trecător prin lume, Zidul plângerii și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Jurnal de luptă şi… de pace (1) – Care medic?

  1. Cosmin zice:

    Matei cap 8. – Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat ….
    Ne mirăm în fiecare zi de frumusețea lucrărilor lui Dumnezeu, ne mirăm cum și prin ce mod lucrează Dumnezeu. Asta pentru că banalul nu are loc în lucrările Sale. Și totuși atunci când ieșim si noi din banalul credinței noastre, Dumnezeu se mira și este dispus să ofere vindecare după credința noastră. Aș vrea să existe cât mai multe momente în viețile noastre în care Domnul să se mire de credința noastră, așa cum s-a mirat de credința sutașului. Suntem copii Lui și suntem trimiși ca după credința noastră să stârnim uimirea celor din jurul nostru. Bunul Dumnezeu să ne ajute să nu fim banali, ci să fim extraordinari, asa cum El este.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s