„Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită” (Psalm 51:16-17)
De câte ori nu ni s-a părut că încercările sunt fără sfârşit? Că viaţa este nedreaptă şi că (deşi ne-am temut să rostim aceasta cu voce tare), Însuşi Creatorul vieţii este nedrept? Ne-am amintit de atâtea ori, ca un reproş nerostit, cum „calea celor răi propăşeşte”…
O, da… n-am uitat mulţimea de ilustraţii prin care ne este prezentată desăvârşirea ca un proces de şlefuire, de trecere prin foc dar… nu-i aşa că parcă ne-ar fi plăcut să rămână doar ilustraţii? Eventual cu aplicaţie pentru alţii!
La Dumnezeu nu se suie „factura” jertfelor noastre, ci „mirosul” lor plăcut. Acelea sunt „jertfele plăcute lui Dumnezeu!”
Încercări fără sfârşit?…
Nimeni nu zdrobeşte ceva fără să dorească să obţină ceva din acea zdrobire…
Pentru un strop de parfum extrem de scump sunt zdrobite parcele întregi de flori!
cetatea de piatră 
” Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.” (Psalmi 25:8). „Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sunt fără prihană.”(Psalmi 119:137).
„…. Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!” (Exodul 33:19). Apostolul Pavel reaia acest pasaj în Noul Testament „Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.” (Romani 9:15). Drept este Dumnezeu, dar în același timp la fel de milostiv, de bun, de îndurător, de aspru ….
Noi creștinii cum Îl privim pe Dumnezeu ? Oare tot într-un perfect echilibru ?
P.S. Frate Marinel, utilă ne este, școala duminicală !
Da, Cosmin dragă, utilă ne este şcoala duminicală! Poate măcar aşa să învăţăm să ne păstrăm acel echilibru despre care vorbeşti!
Vreau sa-ti las cateva randuri dintr-o poezie:
Te trece Isus prin necazuri,probleme
Sa-ti vada credinta in ceasul cel greu;
L-auzi cum iti spune duios :,Nu te teme!
Caci Eu sunt cu tine in toate mereu.”
Chiar daca adesea in greul vietii
Tu nu poti pricepe al luptelor rost,
Curand s-or ivi zorii Diminetii
Si-atunci tu vei spune „Ce bine c-au fost”.
Cararea spre Rai e o scoala crestine
Prin care Isus te ciopleste frumos,
Ca-n Cer,in Cetatea splendorii divine,
Sa poti straluci minunat,glorios.
O, măcar de-aş fi acel „elev silitor” pe care îl doreşte Domnul ! Mulţumesc, Mirela!
Ştiu, Iulian,
„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie”!
Mulţumesc pentru aducerea aminte…
Suntem alaturi de voi in rugaciune…
Mulţumesc mult, Anamaria! Contează atât de mult! Cum spuneam într-un alt răspuns, descopăr (şi) acum de ce e frumos în Cetatea de piatră…