„… veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32)
De foarte multe ori ne gândim la acest verset ca şi când adevărul ar fi scris cu majusculă. Nu de alta, dar e mai simplu să te gândeşti că eşti salvat de cineva, nu de ceva. În acest verset însă nu este aşa…
Dar… niciodată nu m-am gândit că adevărul te poate face slobod şi de altceva… Cum ar fi prieteniile false, aprecierile mincinoase, interesele meschine…
Vreţi să aflaţi dacă printre cei apropiaţi sunt oameni falşi?
Spuneţi-le adevărul. Şi adevărul vă va face slobozi. De compania lor şi de poveri inutile…
Sper ca nu bati apropouri la mine.
SIW, eu nu bat apropouri! Daca am ceva de spus direct, o spun! Oricum, n-ai cum să intri în categoria celor pe care să-i suspectez de falsă prietenie, de apreciere mincinoasă sau de interese… Pur şi simplu, n-ai cum! 😉
Bun. Ca mi-ai dat emotii. Negative. 😀
Glumesc.
Ma intrebam ce anume a determinat sa postezi un articol atat de scurt si de incarcat, totusi. Si da, e interesant felul in care adevarul descoperit, realizat, interiorizat si comunicat elibereaza.
Păi, m-a determinat să fac asta tocmai „bălăceala” asta din ultima vreme, pendularea asta între adevăruri spuse cu duşmănie, neadevăruri spuse din prietenie şi… poţi adăuga, căci omul e inventiv!
Hm… da, asa e… ne spunem adevarul cu atata ura unul altuia uneori, incat aproape lasam senzatia ca ne bucuram ca l-am prins pe fratele nostru in flagrant. Something to think about…
Mda, something to think!
n ai mai postat o data acest articol sau ceva asemanator?
Posibil, L.I., dar sunt unele lucruri pe care nu strică să ni le reamintim. Nu ţin neapărat o evidenţă foarte strictă, iar unele idei mă mai şi obsedează! 😉