„… veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32)
De foarte multe ori ne gândim la acest verset ca şi când adevărul ar fi scris cu majusculă. Nu de alta, dar e mai simplu să te gândeşti că eşti salvat de cineva, nu de ceva. În acest verset însă nu este aşa…
Dar… niciodată nu m-am gândit că adevărul te poate face slobod şi de altceva… Cum ar fi prieteniile false, aprecierile mincinoase, interesele meschine…
Vreţi să aflaţi dacă printre cei apropiaţi sunt oameni falşi?
Spuneţi-le adevărul. Şi adevărul vă va face slobozi. De compania lor şi de poveri inutile…
cetatea de piatră 
Sper ca nu bati apropouri la mine.
SIW, eu nu bat apropouri! Daca am ceva de spus direct, o spun! Oricum, n-ai cum să intri în categoria celor pe care să-i suspectez de falsă prietenie, de apreciere mincinoasă sau de interese… Pur şi simplu, n-ai cum! 😉
Bun. Ca mi-ai dat emotii. Negative. 😀
Glumesc.
Ma intrebam ce anume a determinat sa postezi un articol atat de scurt si de incarcat, totusi. Si da, e interesant felul in care adevarul descoperit, realizat, interiorizat si comunicat elibereaza.
Păi, m-a determinat să fac asta tocmai „bălăceala” asta din ultima vreme, pendularea asta între adevăruri spuse cu duşmănie, neadevăruri spuse din prietenie şi… poţi adăuga, căci omul e inventiv!
Hm… da, asa e… ne spunem adevarul cu atata ura unul altuia uneori, incat aproape lasam senzatia ca ne bucuram ca l-am prins pe fratele nostru in flagrant. Something to think about…
Mda, something to think!
n ai mai postat o data acest articol sau ceva asemanator?
Posibil, L.I., dar sunt unele lucruri pe care nu strică să ni le reamintim. Nu ţin neapărat o evidenţă foarte strictă, iar unele idei mă mai şi obsedează! 😉