Enoriaşul
- În formă multiplă, se numeşte turmă. Precizăm, pentru cei care se gândesc la uniformitate: turmă, nu… o oaie mare!
- Enoriaşul ştie întotdeauna ce are de făcut păstorul! Mai rar ce are de făcut el însuşi…
- Mântuirea enoriaşului nu presupune o atitudine de… mântuială.
- Enoriaşii sunt chemaţi să vegheze unii asupra altora. Din păcate, de multe ori ajung să facă acest lucru prea târziu. Ajung doar… să privegheze.
- În general se înţeleg bine între ei. În general, că în biserică…
- Ştim că biserica este un trup cu multe mădulare. E cu atât mai vie cu cât mădularele nu sunt înlocuite de proteze.
- Pe vremuri, enoriaşii erau omorâţi. Azi… nu se mai prea omoară…
- În general, enoriaşul poate vorbi lucruri mari. De făcut, mai greu şi cu cele mici…
- Deşi ar trebui să fie „pietre vii”, mulţi se comportă ca nişte… bolovani!
- Marea dilemă a enoriaşului: preoţie universală = anarhie locală ?
- Recomandare medicală pentru enoriaş: din când în când schimbaţi ecograful cu… EGOgraful! Mari surprize!
- Majoritatea enoriaşilor înţeleg să se asocieze cu Mântuitorul. Mai puţini şi cu „agenda” Lui!
- Napoleon spunea un lucru valabil şi pentru enoriaşi: „tout soldat a dans son sac son bâton de maréchal”. Mai greu de înţeles de ce confundă unii bastonul mareşalului cu bâta primitivului!
- Cu toţii ştiu că mântuirea e suficientă. Puţini înţeleg să o facă şi eficientă!
- Cei mai mulţi preferă mesajele spirituale. Alţii ar prefera un soi de… „masaje” spirituale!
cetatea de piatră 
ce oameni enoriasii astia!
Nu?
„Culmile” enoriașului citadin, bine punctate. Recunosc că nu m-am gândit la ele…..
Faine punctele pe care le-ai listat si destul de reale, dar as avea (ca de obicei) o mica completare, asta desigur cu acceptul si consimtamantul tau de gazda 🙂
Profesorii care predau realizeaza schita lectiei inainte ca ea sa fie predata, schita care contine niste etape a caror rol este de a comunica intr-o maniera cat mai eficienta informatia. Pe un interval de 15 in care am urmarit cu atentie flow-ul predicilor (si a programelor duminicale) am observat ca extrem extrem de putini cunosc pedagogie, ca atare extrem de putini comunica informatia clar si eficient. In procesul de predicare(predare) cei mai multi omit captarea atentiei, etapa care se impleteste ca o spirala pe intreaga durata a procesului de transmitere a informatiei. Trebuie sa simti tensiunea si sa observi procesele psihologice ale auditorului, altfel risti sa ii pierzi si sa vorbesti cu peretii. Sigur cel mai simplu e sa dai vina pe auditor, dar asta implica faptul ca predica ta si modul tau de a transmite informatii este perfect. Sa fie oare asa?
Se considera ca un cantec al corului, o poezie, niste anunturi constituie elemente de captare a atentiei in programul de la biserica. Eu as zice – sometime 🙂 . Modul in care aceste „ingrediente” sunt inserate/administrate pot (de)cupla auditoriul de cei care prezinta. Da iarasi putem da vina pe auditor, sa zicem da stiti voi Trebuie sa ascultati, sa asimilati, sa … 🙂 Ok, trebuie, dar omul nu este strung sa taie piese cand vrea strungarul(si asta cei mai multi nu inteleg). Personal nu am fost adeptul muzicii corale niciodata(stiu ca aici sunt considerat ereticus), dar marturisesc ca nu m-am desprins de imaginea din subconstient a muzicii corale pre decembriste inchinate tovarasilor, ori de cate ori aud muzica corala se cupleaza programelul subconstient care imi aduce un peisaj in minte (psihologii ma inteleg bine ce vreau sa zic) 🙂 .
Aici deja am dat motive multora sa porneasca un flux de judecati (sigur a judeca este pacat nu? 🙂 ) , tocmai dorind sa scot in evidenta ca momentul in care s-a declansat procesul de judecata nu sunt de acord cu mine, ceea ce ma face sa concluzionez ca nu au dezvoltat sistemul empatic foarte necesar in procesul de predicare (predare) -(e un mic trucaj de testare de aptitudini). Nu implic faptul ca trebuie sa fim de acord cu orice, nu asta vroiam sa zic, in schimb skilurile celui ce expune un mesaj trebuie sa fie in armonie cu cei care asculta, sa fie ca dans in care miscarile unuia trebuie sa se sincronizeze perfect cu ale celuilalt. Stiu ca am spus deja lucruri care vor irita pe unii, in schimb pe un bun pedagog nu, pentru ca este constient ca procesul de predicare(predare) nu este un proces de discurs cu peretele 🙂 .
Ca sa concluzionez, pregatirea unei predici nu implica doar pregatirea materialului, ci pregatirea predicatorului sa stie sa interactioneze cu auditoriul, nu intr-un mod dictatorial (eu predic voi sa ascultati daca nu …vais’amar 🙂 ), ci intr-un mod sinergic. Toate acestea sunt concluzii bazate pe teorie impletita cu experienta mea de predare de aproape 2 ani, de meditatii private timp de 10 ani, cat si pe interactiunea cu echipe de la job.
Practic eu invinovatesc mai putin auditorul, dar pun bolovanul in spinarea celor care sunt in fata 🙂 .
erata : *Pe un interval de 15 ani in care am urmarit…
O primă precizare, Romulus: lista nu era exhaustivă. Nici măcar în ceea ce mă priveşte, ca sursă. Sunt parte din observaţiile adunate în timp. Parte. Nu vrei să cunoşti restul 😉 În concluzie, completările sunt nu doar permise, ci chiar binevenite. Evident, în anumite limite…
Şi-acum, la problemele subliniate de tine. Foarte de acord cu observaţiile. Nu ştiu cum se studiază predicarea în şcolile teologice, dar, tocmai din perspectiva lucrurilor subliniate de tine (însă nu numai), am ajuns să am câţiva predicatori preferaţi (evit să exemplific!). Adică oameni care spun ce trebuie, cum trebuie şi când trebuie. Sunt nevoit să recunosc că sunt unii pe care fac eforturi să-i urmăresc până la capăt. Acel gen care „te pierd pe drum”. Exact pentru motivele enumerate de tine. Uite, am să-ţi împărtăşesc un amănunt personal: sunt învăţător de şcoală duminicală şi nu o dată am fost pus în situaţia de a vorbi pe teme mai puţin atractive pentru auditoriu. De mulţi ani mi-am format obiceiul ca, identificând câteva persoane din auditoriu, pe care le-am simţit interacţionând mai intens decât altele, să le urmăresc reacţiile şi, în funcţie de asta să schimb tonul, abordarea, să interpun o întrebare etc. Şi am constatat că este de foarte mare ajutor. Din păcate, nu întotdeauna îmi reuşeşte, din cauza unui defect: sunt prea preocupat în alegerea cuvintelor, drept pentru care, vorbesc cam rar şi asta face să pară că vorbesc mult. Lucrez la îmbunătăţiri. Dar avem un alt învăţător care are adevărate daruri pedagocice. La el sunt întotdeauna foarte interactive lecţiile!
Trebuie să spun că şi inserarea are „tainele” ei. Uneori e benefic, alteori, nu. Şi lucrul acesta trebuie simţit!
Cât priveşte opinia ta vizavi de muzica interpretată coral… De gustibus… Dar… înţeleg motivaţia. Deci, şi tu ai de lucrat la ceva, ca să nu fi… ereticus! 😀
Şi, ca să închei: „Practic eu învinovăţesc mai puţin auditorul, dar pun bolovanul în spinarea celor care sunt în faţă”. Eu nu învinovăţesc pe nimeni 😀 Doar observ… 😉
Multumesc Marinel, aveam emotii cand am vazut cat am scris, pur si simplu uneori spamez blogurile prin comentarii, dar asta tocmai pt ca imi plac subiectele tratate si ca ar fi multe de spus acolo 🙂 . Am ascultat atatea predici grele, in care ma gandeam ce dragut ar fi fost sa am termosul cu cafea, m-ar fi ajutat la captarea atentiei extraordinar 😀 . Am fost foarte atent la predicare pentru ca este un subiect care m-a interesat atat din punct de vedere al organizarii si dezvoltarii subiectului cat si al atitudinii de sinergie cu auditoriul.
Good point „Eu nu învinovăţesc pe nimeni. Doar observ… ” 🙂
Fii binevenit, nu mă tem de spamări! 😀
Eu am la mine mereu bomboane cu cafea! 😀
Bine ar fi să fie la fel de interesaţi şi vorbitorii… 😉
Marinel, uite la bomboane cu cafea nu m-am gandit, dar e excelenta ideea, am sa ma conformez 😀
Ei, vezi ce mult înseamnă un… bătrân? Dar, ai grijă să nu te vadă „cârcotaşii”! Cei care nu ştiu ce se predică, dar ştiu cine mestecă gumă, cine face una, cine face alta… 😀
Cu păstorul și enoriașul, ai cam „terminat” biserica. La ce să ne mai așteptăm?
Poate pui și sare în bucate? 😛
Crezi tu, Adama! Mai sunt „elemente”! Puţintică răbdare! Vine şi sarea… 😉
Iara tu cu oaia ta…
Aşa-i berbecu’…