O sâmbătă obişnuită, o muzică specială…


M-am tot ferit să postez în seria sâmbetelor muzicale ale „Cetăţii de piatră” exact piese ale trupei care, dincolo de toate preferinţele mele, ocupă un loc special în „inima mea muzicală”: JETHRO TULL. Prin anii 80 primeam, prin intermediul bunului prieten şi coleg de trupă în „Lotus”, Nell Ciorăscu, şapte benzi de magnetofon cu toată muzica de până atunci a trupei Jethro Tull, obţinute din fonoteca Radio-ului. Astăzi, când „Cetatea de piatră” a trecut de pragul a 50.000 de vizitatori la mai puţin de un an de la lansare, am decis să-mi fac acest cadou. Sper să fie un cadou şi pentru mulţi dintre voi, cetăţenii fideli ai „Cetăţii de piatră”!

Dar, iată câteva date despre această trupă absolut… specială:

jethro-tull_00355731

Jethro Tull a fost un fenomen unic în istoria muzicii. Amestecul lor de hard rock, folk, blues, progresiv, cu versuri suprarealiste, de o densitate uneori imposibilă, precum și de o profunzime a analizei însoţită cel mai adesea de o ironie acidă şi muşcătoare, a făcut din acest grup englez un adevărat fenomen, fapt ce nu a împiedicat fanii şi criticii să le acorde nu mai puţin de 11 discuri de aur si să considere cinci albume ca meritând să fie premiate ca albume de platină.
Dintre formaţiile contemporane, doar Yes s-au putut mândri cu un succes similar, deşi Jethro Tull s-a bucurat de o mult mai mare stabilitate membrală şi artistică până târziu în anii 90. Personalitatea non-conformistului, flautistului, chitaristului, solistului, compozitorului şi poetului Ian Anderson şi-a pus de la început amprenta asupra muzicii şi evoluţiei grupului.
Cu rădăcini în blues-ul britanic al anilor 60, trupa s-a înfiinţat în Luton, Bedfordshire, în decembrie 1967. Ian Anderson (n. 10 august 1947, Edinburgh, Scoția), s-a mutat la Blackpool când avea 12 ani. Trupa lui s-a numit Blades, cu Michael Stephens la chitară, Jeffrey Hammond-Hammond (n. 30 iulie 1946), la bas și John Evans (n. 28 martie 1948) la tobe, cântând pentru început un amestec de blues jazz și muzică de dans sentimental în circuitul cluburilor. În anul 1965, şi-au schimbat numele în John Evan Band. Pe la sfârșitul anului 1967, Glenn Cornick (n. 24 aprilie 1947, Barrow-in-Furness, Cumbria, Anglia) îl înlocuieşte pe Hammond-Hammond la bass. Grupul se mută la Luton, în scopul de a fi mai aproape de Londra, centrul blues-ul britanic, iar trupa a început să se destrame când Anderson si Cornick îl cunosc pe chitaristul / solistul Mick Abrahams (n. 07 aprilie 1943, Luton, Bedfordshire, Anglia) şi pe bateristul Clive Bunker (n. 12 decembrie 1946). În decembrie din 1967, cei patru au convenit să formeze un grup nou. Au început să cânte în câte două spectacole pe săptămână, încercând diferite nume, inclusiv Navy Blue sau Bag Of Blues. Unul dintre numele pe care le-au folosit, Jethro Tull, l-au imprumutat de la un fermier şi inventator din secolul 18, nume care s-a dovedit popular și memorabil, rămânând numele ce avea să-i consacre. În anul 1968, managerii Terry Ellis şi Chris Wright (ce aveau să înfiinţeze casa de discuri Chrysalis Records) au venit cu ideea absolut unică în peisajul blues-ului din acea vreme, ca Anderson să se folosească de talentul său de flautist, iar Mick Abrahams să fie personajul de primă linie al trupei. Totuşi, trupa era dominată de talentul şi personalitatea lui Anderson, aşa că după ce trupa cântă în deschiderea concertului Pink Floyd din 29 iunie 1968 şi după realizarea primului lor album, „This Was”, Abraham părăseşte trupa. Este înlocuit pe rând de Tony Iommi (viitor Black Sabbath), Davy O’List (fost membru „Nice”) pentru ca mai apoi Martin Barre (n. 17 noiembrie 1946), un student la arhitectura, să rămână înlocuitorul permanent. În 1969 scot albumul de referinţă „Living in the Past”, după care urmează „Stand Up” în acelaşi an. Discografia lor ulterioară cuprinde albume conceptuale dar şi compilaţii şi re-mixuri. Iată lista albumelor, aşa cum apare ea în istoria rock-ului:
Benefit (1970)
Aqualung (1971)
Thick as a Brick (1972)
A Passion Play (1973)
War Child (1974)
Minstrel in the Gallery (1975)
Too Old to Rock ‘n’ Roll: Too Young to Die! (1976)
Songs from the Wood (1977)
Heavy Horses (1978)
Stormwatch (1979)
A (1980)
The Broadsword and the Beast (1982)
Under Wraps (1984)
Crest of a Knave (1987)
Rock Island (1989)
Catfish Rising (1991)
Roots to Branches (1995)
J-Tull Dot Com (1999)
The Jethro Tull Christmas Album (2003).

Ar fi foarte multe de spus despre trupa aceasta. Ceea ce aş menţiona în mod special este faptul că, în pofida vârstei înaintate a membrilor, trupa continujă să existe, să creeze şi să susţină spectacole, majoritatea într-un gen de „circuit închis”, fanii trupei deplasându-se pentru un concert şi pe distanţe gen Canada-Australia.
Am selectat pentru azi câteva piese, nu neapărat cele mai faimoase (oricum, greu de ales!), ci dintre cele care au marcat în special intrarea lor furtunoasă şi definitivă în galeria trupelor care au marcat evoluţia muzicii. Ştiu că este un gen de muzică mai „greu de digerat”, dar cred că aşa ceva nu poate lipsi din peisajul „Cetăţii de piatră”!

  1. Aqualung (1971) O piesă ce tratează reacţia oamenilor faţă de acei „homeless” care n-au lipsit niciodată din jurul nostru. Compusă de Ian Anderson, a fost descrisă de acesta ca fiind „un cântec al sentimentului de culpă şi de confuzie cu care îi privim pe cerşetorii fără adăpost”. Reîntărea toate acestea la a 40-a reeditare a albumului, spunând: „Este vorba despre reacţia noastră de vinovăţie, dezgust, de stângăcie şi confuzie, despre toate sentimentele pe care le avem când ne confruntăm cu realitatea celor fără adăpost. Vezi pe cineva care este în evidentă nevoie disperată după ajutor şi pur şi simplu întorci capul…” Se spune că nu doar inspiraţia acestui cântec i-a venit lui Ian după ce a văzut o fotografie a unui cerşetor, fotografie făcută de soţia sa, Jennie, ci chiar şi versurile piesei descriu de fapt acel cerşetor.
  1. Thick as a brick (1972) O piesă care dă titlul unui album absolut unic în peisajul muzicii progresive. Versurile albumului au la bază un poem scris de un personaj fictiv, un copil pe nume „Gerald Bostock” cunoscut și ca „Little Milton” (de fapt însuși Ian Anderson).
  1. Living in the past (1969) Una dintre cele mai originale compoziţii ale lui Ian Anderson. Scrisă în măsura de 5/4, cu o linie de bass excelentă (Glenn Cornick), a apărut abia pe albumul « Living in the past », chiar dacă a fost compusă şi lucrată pe când se concepea albumul „Stand Up” (1969). A devenit curând după lansare un imn-protest împotriva războiului din Vietnam.
  1. Bourée (1969) O prelucrare excelentă din Suita în E minor pentru flaut, BW 996 a lui J.S. Bach, apărută pe albumul „Stand Up” (1969). O excelentă ilustraţie a capacităţii lui Anderson de a scoate imposibilul din flaut!
  1. Bungle in the jungle (1972-73) Într-un interviu acordat la aproximativ 35 de ani de la lansarea melodiei, Ian Anderson spunea că „Bungle in the Jungle” a fost un studiu asupra condiției umane. El afirma: „… scriam un album care explora natura şi condiția umană, prin analogii cu regnul animal”. Într-adevăr, o analiză atentă a versurilor dezvăluie motive profunde existențiale, toate referirile la junglă nefiind altceva decât aluzii la „jungla” umană. A apărut în 1974 pe albumul „War Child”.
  1. Heavy horses (1978) O piesă care m-a încântat întotdeauna mai ales prin partea vocală, lucrată simplu dar cu un simţ pe care l-aş numi mai degrabă… bun simţ! O creaţie poate la fel de sugestivă ca „Locomotive breath”.
Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Frumuseţi, Muzichie și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s