Doar zece porunci – o istorie a prăbuşirii (sau “România… aşa cum nu vrem să o vedem”)(IX)


10commandments_2425344b

Când se apropie toamna, tristeţea umbreşte chipul Afroditei. Ştie că Persefona îl va avea pe Adonis. Nu s-a bucurat de el cât timp a fost soare, cald şi plaja părea că are nisip de cernut pentru clepsidre veşnice… Îl priveşte dormind, nepăsător şi gândul ei nu mai este îndreptat asupra lui, ci asupra rivalei. De atâţia ani se tot gândeşte cum ar putea găsi soluţia evitării deciziei lui Zeus

Privesc spre largul mării şi gândul îmi este deja pe alte ţărmuri. Ştiu că ele sunt pline de pericole. Le-am înfruntat şi în trecut. Cicatricile sunt o mărturie care nu mă lasă să uit…

Nu m-am gândit niciodată să rămân pe insula aceasta care îmi oferă tot ce aveam nevoie. Visul e un daimon tiranic… Poate că ar trebui să uit să visez. Sau să visez mai mult ziua, când gândul e împrospătat de soare şi lumină…

Valurile înspumate mă cheamă… Nu ştiu ce-mi spun, sau refuz să înţeleg. Îmi par mult mai aproape decât tot ceea ce mi-a fost cu adevărat aproape atâţia ani de zile. Şi-mi dau seama că sunt stăpânit de o tânjire care nu mai are, pe măsură ce clepsidrele din jurul meu cern, nimic ingenuu…

Păşesc în apă şi meduzele îmi mângâie mincinos picioarele. Şi pornesc spre acel iluzoriu albastru, fără să mă gândesc că meduzele sunt şi altceva decât fiinţe transparente precum orizontul pe care mi-l imaginez mereu ca pe o poartă ce duce spre tânjirile mele…

În urma mea, pe nisipul ud, o mână scrie un avertisment pe care l-am ştiut tot timpul, dar pe care am refuzat să mi-l amintesc: să nu pofteşti

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Biserica, Disperări, Pe gânduri, Sare... amară, Trecător prin lume, Zidul plângerii și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Doar zece porunci – o istorie a prăbuşirii (sau “România… aşa cum nu vrem să o vedem”)(IX)

  1. Dar ce spune Hades? 😕 Nu e gelos pe faptul că Persefona (Proserpina în mitologia romană) îl doreşte pe Adonis lângă ea pentru a-i îndulci dorul de Soarele după care şi dânsa tânjeşte?Ambii sunt victimele Întunericului tenebros.Vor să fugă de el,dar îi acaparează,îi acaparează … 😳

    • marinelblaj zice:

      Alexandra, n-are nicio importanţă ce spune Hades. Cel puţin pentru mine. Căci toate personajele acestea mitologice nu se vor deloc a fi personaje, ci doar caractere. Caractere care să transmită un anume comportament, o anumită atitudine.
      Mi s-a atras atenţia asupra riscului „amestecării” unor personaje mitologice (adică fictive) cu lucruri din Biblie (unde avem personaje, caractere reale), dar mi-am asumat acest risc tocmai pentru a provoca eventualii cititori la a gândi dincolo de carapacea unor personaje. Ceea ce am urmărit cu precădere a fost… dar voi explica aceasta când se va termina (mai există un singur episod!).
      Important este că, voit sau nu, ai folosit acel „îi acaparează” care pare un ecou la încheierea acelui „să nu pofteşti”!

  2. Hades mi se pare un personaj intenţionat ignorat de către naratorul omniscient.Ştiu şi de ce.El se află într-o altă sferă care e paralelă cu universul din care fac parte cele două-trei personaje.Eu mă gândeam că se simte jignit ori chiar rănit în orgoliu pentru faptul că dânsul nu joacă niciun rol sau că nu are niciun cuvânt de spus despre sentimentele Persefonei faţă de Adonis ori în general despre regretul pe care îl simte în fiecare iarnă deoarece trebuie să-şi părăsească prieteni şi mama (Ceres) din cauză că e nevoită de circumstanţe să locuiască într-o împărăţie veşnic întunecată.Cred că acest text care abordează o scenă fictivă doreşte să evidenţieze tocmai sentimentul de tristeţe pe care cei doi (Adonis şi Afrodita) îl simt fiindcă au să se despartă din nou,din nou şi din nou … De nenumărate ori şi pentru (o) veşnicie. 🙂 Aşa este şi cu creştinul care se pregăteşte să părăsească această lume pentru a se aventura într-una diferită şi fără sfârşit.

    • marinelblaj zice:

      Ce poveste paralelă vrei tu să creezi, Alexandra! 😀
      Mai ai puţină răbdare… va veni şi explicaţia. Cum spuneam, mai există doar un episod şi apoi mă voi explica! Ştiu că e greu cu răbdarea la vârsta asta, dar… e bun şi exerciţiul! 😉

  3. Exerciţiu mintal de aşteptare! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s