Vrednic de chemare…


„Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii” (Efeseni 4:1-3)

Un sfat, un îndemn, care are ca argument o chemare din partea lui Dumnezeu, este indiscutabil o obligaţie pentru cel ce doreşte cununa. Şi orice rabat înseamnă un compromis.
Toată smerenia şi blândeţea” exclude opţiunile…
Răbdarea trebuie să fie îndelungă nu pentru că… trag unii de ea, ci pentru că avem exemplul pe care ni-l dă Însuşi Domnul în ce priveşte răbdarea pe care o are faţă de noi.
Să îngădui nu înseamnă şi indiferenţă…
Păstrarea unirii se face prin Duhul, prin legătura păcii, nu prin armistiţii şi înţelegeri obscure.

Ni s-a dat totul, să dăm totul, cum am mai spus.

Ceea ce n-am spus este că orice compromis înseamnă a folosi greşit ceea ce ni s-a dat. Cum spunea cineva… „compromisul creştinului înseamnă a planta florile lui Dumnezeu în grădina diavolului”

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Picături, Trecător prin lume, Zidul plângerii și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Vrednic de chemare…

  1. Cosmin zice:

    Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
    35 Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
    36 am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine. (Matei 25:34-36).
    Cred că cele spuse de dvs. mai sus, plus acest pasaj înglobează mai bine de jumătate din învățăturile Noului Testament. Iar acum îmi vine în minte și o cunoscută melodie „Caci dacă traim pentru Domnul trăim
    Și dacă murim pentru Domnul murim
    Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului ”
    Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca fiecare lucru, fie că e mic, fie că e mare să-l facem ca pentru Domnul în sufletul nostru, chiar dacă în realitate îl facem pentru „acei foarte neînsemnaţi fraţi ai Lui ” , deci frați și apropiați ai noștri. Desigur că acest lucru trebuie făcut cum s-a menționat mai sus de catre dvs. „Cu toată smerenia şi blândeţea” prin legătura pacii pe care o da Duhul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s