Doar zece porunci – o istorie a prăbuşirii (sau “România… aşa cum nu vrem să o vedem”)(III)


10commandments_2425344bSeriozitatea superficialităţii

N-aş fi crezut că am să ajung atât de devreme în viaţa asta faţă în faţă cu Sfinxul. Unul dintre mulţii… Dar, mai mult decât atât, n-aş fi crezut că voi ajunge într-o situaţie de „mitologie falsificată” ca aceasta! Faţă în faţă cu Sfinxul altfel decât au fost mulţi înaintea mea. Şi totuşi, fără a avea vreun alt merit decât acela al durerii cu care m-am înrobit întrebărilor, al neputinţei de a găsi răspunsuri şi a slăbiciunii de a nu ceda, de a nu mă preda mie, celui hărăzit a fi. Şi nici încântat de perspectiva pe care o asemenea mistificare ar putea-o aduce. Ce va mai fi el după ce şi acest act de substituire se va fi consumat? Ce vor mai fi ceilalţi? Dar eu ce voi mai fi?

Am fugit de realităţi sau le-am inventat alte nume şi alte imagini, nu pentru că aş fi avut puterea de le refuza, ci pentru că pe noi, oamenii, ne caracterizează mai degrabă batjocorirea decât refuzul şi asumarea lui.

Mi s-a spus de atâtea ori că miturile nu sunt altceva decât o batjocorire a realităţii şi m-am revoltat, pentru că a batjocori însemna altceva pentru mine… Şi totuşi…

Sfinxul aşteptând minunea îndurării! Sfinxul sperând în şansa iertării! Sfinxul agăţat cu disperare de ultimul dar al Pandorei!

Numai de n-ar intra nimeni acum să vadă scena aceasta! Ce aş mai putea spune? Dar ei, femeii pe care am minţit-o atâţia ani cerându-i să creadă în mine ca într-unul ce nu se teme nici de întrebări şi nici de răspunsuri? Dar mai ales, ce-mi voi spune mie după ce se va fi consumat şi acest act? Sunt bărbatul multiplicat în atât de mulţi alţii care şi-au asumat orice altceva în afară de responsabilitate…

Există o justiţie… mi s-a spus şi asta… dar câte nu mi s-au spus înainte de a ajunge acum faţă în faţă cu cel de care m-am temut atât de mult… Şi m-am temut nu atât de mult de el cât m-am temut de întâlnirea aceasta!

Şi-acum iată-mă faţă în faţă, într-o situaţie pe care n-aş fi crezut-o niciodată posibilă. Şi totuşi trebuie să fac faţă acestei situaţii tocmai pentru a nu-l dezamăgi! Nu e ciudat că răspunsurile nasc mai multe întrebări decât se petrece în sens opus? Dar să fie oare Sfinxul cel ce a hotărât aşa? Abia acum mă tem cu adevărat, acum când mă văd faţă în faţă cu el şi nu pot să răspund întrebării mele fiindcă aş încălca regula şi, mai ales, fiindcă aş răsturna această situaţie ciudată.

Această situaţie ciudată în care Sfinxul stă în faţa mea şi eu sunt acela care aştept un răspuns ce ezită să vină… Şi doar pusesem o întrebare atât de simplă şi de personală… TU EŞTI ACELA?

Orbit de lumina ce-i străbate, n-am văzut norii adunându-se a furtună. M-am trezit aruncat încoace şi-ncolo ca una dintre miile de vele cu care copacii visează să traverseze mările. Şi-am prins acea lumină în palme crezând că asta mă va face fericit. N-a fost aşa… M-am trezit în schimb bolnav de lumină şi m-am întrebat stupid „de ce?” De-atunci asist neputincios la felul jalnic în care se stinge fiecare cuvânt într-o banală silabă ce nu spune nimic nimănui… Chinul a început cu adevărat doar atunci când, înnebunit că-mi scăpase printre degete lumina răspunsurilor, mi-am petrecut ani întregi bâjbâind după ea în noroiul întrebărilor conştient de neşansa oricărei iluzii…
De aceea am hotărât să-mi pun strigătul primitiv scut în faţa voastră ca să nu-mi auziţi plânsul. Şi de atunci sap zi de zi câte puţin propriul mormânt în întrebările ce mi-au mai rămas şi când dau de câte un răspuns îl dau la o parte de frica de a nu face o groapă care va fi mult prea mică şi care îmi va refuza trupul chinuit de zâmbetul crispat al vieţii!

Pe fundul gropii, săpat în piatră, citesc… „Să nu iei în deşert Numele…”

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Mioritice, Pe gânduri, Sare... amară, Trecător prin lume, Zidul plângerii și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s