Doar zece porunci – o istorie a prăbuşirii (sau „România… aşa cum nu vrem să o vedem”)(I)


10commandments_2425344b

Personalizarea colectivă…

Când am simţit atingerea de sticlă a primului şarpe am ştiut… Am ştiut, eu cetăţeanul anonim şi multiplicat în milioane, că voi plăti necugetarea de a crede altceva. Am ştiut că undeva, foarte aproape, era un tunel lung şi îngheţat în care voi intra pentru totdeauna. Dar n-am ştiut atunci că necugetarea mea va fi o iederă otrăvită care îi va cuprinde şi pe ei. Pe copiii pe care mi i-am dorit şi pe soţia pe care am socotit-o mereu menită unui soclu neînălţat încă şi a cărui proiectare am întârziat-o mai mereu. Primul gând a fost (ah! iarăşi un gând ce va fi doar cuvânt): „Ce Laocoon mai sunt şi eu? Ce imitaţie de «alt eu» mi se substituie?” Nu m-am împotrivit niciodată aducerii calului troian în «cetatea mea»! L-am acceptat, l-am îngăduit, i-am creat condiţii! Apoi am devenit foarte pragmatic crezând că am realizat care este înşelătoria. Şi am strigat: „Hei, aţi greşit victima! Ceva nu se potriveşte în înscenarea aceasta! Laocoon avea doar doi copii!” Concomitent însă cu strigătul meu ţipa şi gândul daimonului: „Ce contează; importantă e ideea!” Şi şarpele continua să urce pe piciorul meu, şi-apoi un altul, şi-un altul…

Când i-am văzut pe copii alergând spre mine am întins mâna să-i opresc să se apropie. Dar imediat ce îl atingea pe fiecare dintre ei, mâna se transforma într-un alt şarpe care se încolăcea imediat pe trupurile lor, contorsionându-le şi transformându-le în ţipete dinspre pământ spre un cer ce devenea tot mai plumburiu, mai mânios, mai departe şi totuşi parcă prăbuşindu-se peste noi. Apoi am simţit în toată gheaţa aceea de şerpi ce se încolăceau tot mai sus pe trupul meu o atingere caldă pe obraz şi am strigat: „Mamă!”. Nu era EA. Era Ea. Şi iarăşi un gând de daimon m-a străpuns făcându-mă să trăiesc, pentru a câta oară?, confuzia ce-mi mângâiase viaţa până atunci.

Abia într-un târziu, când eram deja un grup statuar de şerpi cu suflet de om, am început să aud plânsetele lor… Priveam către ei, o mamă strângându-şi cu disperare copiii la piept şi încercând să-şi adune asupra ei toate sufocările acelor şerpi dar nefâcând altceva decât să-i ajute în încolăcirea lor şi am început să plâng, să plâng, să plâng…

Apoi, ca şi când aş fi privit din interiorul unui coşmar grotesc, am avut senzaţia unei treziri dintr-un somn chinuit. Am privit din nou spre copii şi i-am văzut mici, nevinovaţi, jucându-se fiecare cu câte un căluţ de lemn din care tot scoteau soldăţei de plumb pe care Ea îi aranja frumos, aşa, ca să se poată juca din nou cu ei mai târziu. Am vrut să păşesc spre ei, să le spun cât de periculos este jocul lor şi-atunci am realizat oripilat că şerpii erau tot acolo, încolăciţi pe trupul meu, că nu puteam să mişc, că nu puteam să strig, că aerul era din ce în ce mai rece în vreme ce gândurile le simţeam din ce în ce mai fierbinţi, de iad… Mi-am dat seama mult prea târziu, o! cât de târziu, că pentru ei eu doar fusesem acolo, eu doar existasem… Şi-apoi am murit, şi odată cu mine şi Dragostea, şi Durerea, şi Plânsul, şi Nesomnul… A rămas undeva în urmă doar Daimonul…

De undeva de sus m-am auzit strigând o întrebare ca un vaiet peste lume: „Cine urmează?”

Şi în Carte am citit:

„Să n-ai alţi dumnezei…”

 

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Pe gânduri, Sare... amară, Trecător prin lume, Zidul plângerii și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Doar zece porunci – o istorie a prăbuşirii (sau „România… aşa cum nu vrem să o vedem”)(I)

  1. Pingback: PODUL | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.