SUA – Statele Unite ale Americii sau USA – Uniunea Sovietelor Americane ?


breaking-news-alert-graphic-new-as-of-3-21-11-27279469-e1351416678191

Acum câţiva buni ani, aflat în vizită la prieteni în Statele Unite, le povesteam, la insistenţele prietenilor mei, unui grup de oameni aflaţi la o „petrecere” cu ocazia Labour Day, despre ce înseamnă practic comunismul. Le-am vorbit despre „detaliile” deloc de neglijat ale curentului electric, a apei calde, a televiziunii, alimentelor etc, date „cu porţia”, dar şi despre problemele de fond ale comunismului, precum lipsa libertăţii de conştiinţă, egalitarismul, ofensiva împotriva credinţei şi multe altele pe care cei care au trăit ca şi mine în comunism le cunosc foarte bine. Şi, pentru că încă de atunci se discuta despre posibilitatea ca Obama să ajungă preşedinte al Americii, dar şi pentru că avusesem ocazia să ascult câteva dintre teoriile avansate de Obama şi susţinătorii lui, încheiam relatarea mea cu o aparent nevinovată glumă. Unii mă întrebaseră cum a fost posibil ca vreme de 40 şi ceva de ani românii să suporte un asemenea tratament. Am încercat să le explic cam cum se petrece un fenomen al îndoctrinării comuniste. Greu de înţeles pentru nişte oameni aflaţi la deja câteva generaţii într-o Americă liberă. Ei bine, gluma aceea, nevinovată doar în aparenţă, enunţa o idee ce se dovedeşte astăzi mai valabilă ca oricând, o problemă ce provoacă reacţii la niveluri mult mai înalte decât discuţia aceea „câmpenească”. Acea glumă de încheiere a unei discuţii, deşi a fost primită cu un râs oarecum amabil, suna cam aşa: „Veţi înţelege mult mai bine şi mai uşor ce înseamnă comunismul peste câţiva ani, mai ales dacă, alături de toate aceste mişcări de promovare a ateismului, homosexualismului etc, vă veţi trezi şi cu o administraţie Obama!”

Am primit prin amabilitatea fratelui Daniel Brânzei, ca abonat al grupului Roboam, un articol care m-a determinat să regret oarecum acea glumă! Aş fi preferat să nu fi avut dreptate…

Autorul articolului, Joe Miller, a fost candidat pentru Senat, din partea republicanilor, în 2010. Absolvent al Academiei West Point, veteran al primului război din Golf, absolvent Yale şi fost judecător. Iată ce scrie el:

„In an extraordinary column last week, Russia’s de facto government press arm declared that the era of “Miss American Pie” was over in the U.S. Citing Obama’s reelection, Pravda stated that the “Communists have won in America…”

Puteţi citi întregul articol AICI

Dar şi mai edificatoare ar fi citirea articolului original din Pravda, care a generat reacţia lui Joe Miller, aici.

E adevărat, e duminică… Sunt dintre aceia care iubesc cu totul altfel America. Şi mă doare să văd în ce direcţie merge. Duminica este o zi în care trebuie să ne fie doar bine, sau avem voie să ne şi doară?

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Disperări, Pe gânduri, Politichie, Sare... amară și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la SUA – Statele Unite ale Americii sau USA – Uniunea Sovietelor Americane ?

  1. gh80iulian zice:

    „…i-a lasat in voia mintii lor…”

  2. marinelblaj zice:

    Cam aşa, Iulian, cam aşa…

  3. Siconi zice:

    Cand IL scoti pe Dumnezeu din viata ta, din afacerile tale, din scoala ta, din spitalele tale, din orice institutie care isi incepea si termina programul de lucru cu un „Tatal nostru”… cand incepi sa-L ignori pe DUmnezeu dupa cate a facut EL pentru tine si prim mila caruia ti-ai intemeiat statul si tara, prin voia caruia ai dobandit libertatea si bunastarea… cand efectiv incepi sa-L uiti pe Dumnezeu si sa-ti intorci fata de la EL, Binefacatorul tau, ce fel de rasplata si binecuvantare mai astepti?!
    Daca inca nu e asa de rau pe cat ar fi trebuit sa fie, probabil se datoreaza harului si milei Sale pentru cei ce inca au teama si respect fata e EL, Dumnezeu, care inca I se mai inchina in duh si adevar, care tin cu dintii la valorile morale ale crestinismului si se opun vehement, din pacate, in liniste si pace oricaror cinstiri diabolice. Nu mai e de mult timp pace… de la Adam si Eva si caderea in pacat. Traim intr-o transa de tip euforic mintindu-ne ca ne e bine si ca ceea ce promovam ne reprezinta. Si chiar ne reprezinta pe buna dreptate ca natiune: avorturile, homosexualitatea, curvia si preacurvia, minciuna la orice colt si pentru orice nimic, tradarea intre frati si prieteni, crima de orice fel si masacrul, lipsa de interes fata de aproapele meu, lipsa de respect de sine, lipsa de integritate si moralitate… toate acestea atrag mania lui Dumnezeu.
    Cum indraznim sa mai intrebam „Doamne, de ce?” Cum de mai avem curaj sa spunem ca suntem buni, ca suntem credinciosi, ca facem caritate si intrajutorare sociala si dregem chiar in Numele Lui, doar ca sa capatam foloase?!
    Cum de inca mai avem nesimtirea asta… natiunea asta atat de binecuvantata intre toate popoarele?! Cum de suntem atat de nepasatori si de idolatrii? Cum de … mi-e frica sa mai spun ceva de teama ca acest mesaj-protest sa nu fie inteles gresit si tratat eronat.

    DOAMNE, AI MILA DE NOI, PACATOSII si ne ajuta sa ne pocaim cu adevarat si sa traim dupa voia TA… ZILNIC, CEAS CU CEAS, CLIPA DE CLIPA!

    • marinelblaj zice:

      Siconi, bine ai venit în „Cetatea de piatră”! Deduc din comentariul tău că trăieşti în Statele Unite (sau nu?), deci cunoşti mai bine relaităţile de acolo. Te rog să citeşti răspunsul pe care i l-am dat prietenului meu, Adrian. Dincolo de considerentele de credinţă (căci pervertirea credinţei individuale este în fond sursa tuturor relelor!), există multe considerente sociale (în fond, tot o consecinţă a pierderii „busolei” creştine în morala ei).
      Mesajul tău protest nu este înţeles greşit! În fond, a analiza strict din perspectivă „naţională, fără a avea în vedere latura personală este o intreprindere sortită din start eşecului…
      Mă bucur să te am ca interlocutor şi în continuare!
      Fii binecuvântat!

  4. adrian zice:

    Marinel, eu vad lucrurile putin altfel.
    Mie nu mi se pare ca principiul laicitatii submineaza crestinismul (in fapt, cam asta este ideea de baza a discutiei, spusa cu alte cuvinte). Nu cred ca relele din SUA au ca baza promovarea principiului separarii statului (cu toate activitatile lui conexe) de religie. Laic nu inseamna ateu, asa cum nici a fi religios nu se identifica total cu a fi credincios in Dumnezeu (budistii hinayana sau, si mai clar, budistii zen sunt religiosi fara sa fie credinciosi intr-un Dumnezeu, in sensul tesimului iudeo-crestin).
    Nu vad cum l-au scos americanii pe Dumnezeu din scoala. Cum ar trebui sa te rogi intr-o scoala de stat, dupa rugaciunea carei religii? Se putea in Evul Mediu, cand toti erau crestini (ca daca nu erau, stim ce pateau). Se putea in vremea comunismului (adu-ti aminte de „rugaciunile” ateiste pe care eram obligati sa le spunem la inceputul orelor), cand toti erau atei (abia dupa 22 decembrie am inceput sa avem inflatie de credinciosi si in loc de tablouri cu tovarasi icoane cu sfinti). Cui nu-i place invatamantul de stat, poate alege o scoala confesionala.
    Crestinismul adevarat nu este de stat si nu poate fi institutionalizat. Nu exista state sau institutii crestine, exista persoane care si-au pus credinta in Isus Cristos. Crestinismul nu e o chestiune de statistica, de genul „natiunea X este crestina pentru ca majoritatea cetatenilor se declara crestini”.
    Nu institutiile trebuie sa-si inceapa si sa-si termine programele cu o rugaciune, ci oamenii.
    Credinta crestina este credinta unei persoane intr-un Dumnezeu personal. Asta deosebeste protestantismul evanghelic de ortodoxie, care promoveaza o presupusa sobornicitate, pana acolo incat Dumnezeu este (formal, desigur) „prezent” nu numai in scoli, ci mai ales in banii (multi!) pe care statul roman (mult mai „credincios” in materie de donatii decat statul american) ii trimite cu „credinciosie” in conturile cultelor care-i pupa mana generoasa.
    Mi se pare incorect sa punem tragediile care s-au petrecut in ultimile decenii in SUA pe seama laicitatii statului roman. De parca atunci cand se incepeau orele cu „Tatal nostru” nu se faceau crime…
    Exemplul Romaniei interbelice este cat se poate de edificator (probabil ca si la acest subiect gandim diferit, pentru ca eu descopar, din ceea ce citesc, o Romanie interbelica nu prea prospera si nu prea fericita, si, in plus, destul de putin democratica). Toti profesorii legionari isi incepeau cursurile cu „Tatal nostru”. Invatamantul il avea atunci pe Dumnezeu „inauntru”?!
    Cand statul incepe sa se ocupe de religie (fie sa o promoveze, fie sa lupte impotriva ei) atunci apar monstruozitati. Statul trebuie sa lase credinciosii (de orice religie) sa-si exercite credinta, nimic mai mult.
    Nu mi se pare ca statele „religioase” au fost/sunt mai „umane”. In Germania de dupa 1900 si chiar si in Germania lui Hilter elevii „mancau” religie pe paine. Dumnezeu „era”, s-ar putea spune, „prezent” in scoli. „Got mit uns”, parca asa scria pe paftalele soldatilor germani.
    Faptul ca un dement intra cu pusca intr-o scoala si trage in elevi nu are drept cauza lipsa unei rugaciuni colective in scolile de stat americane. Asa cum nici faptul ca au existat criminali notorii care si-au precedat crimele odioase cu un „Tatal nostru” plin de piosenie, nu face responsabila credinta crestina.
    Mi se pare ca ii punem prea mult la zid pe americani, uitand ca sursa relelor este natura umana cazuta, si faptul ca ne rugam sau nu in public la scoala, ca avem sau nu asistenta religioasa in spitale (in Romania avem – face asta ca spitalele romanesti sa fie mai „umane”?) sau ca in parlament avem sau nu icoane sau vine/nu vine vreun mare sef de cult sa zica o rugaciune (in parlamentul nostru vine sa se roage cineva exagerat de fericit – este parlamentul romanesc mai bun?!).

    Cat despre comunismul din SUA, mi-ai devenit deja prieten, asa ca nu te contrazic (prea tare 🙂 ).
    Cred ca termenul „comunism” este aici un termen generic pentru un sistem rau, colectivist pana la exagerare. Pentru ca, la rigoare, nu vad nimic comunist, nici macar socialist in politica lui Obama (asistenta sociala nu este un principiu exclusiv socialist!). Nu insist pentru ca nu ma intereseaza foarte mult ce se intampla la ei (nu sunt fan Obama, si nici al altcuiva). Daca vorbim de comunism atunci hai sa recitim „Manifestul PC” al lui Marx si Engels si sa vedem daca ceva din ce e acolo gasim aplicat in politica americana. Comunismul presupune o revolutie care „extirpa” din radacini clasa burgheza conducatoare, pe toti proprietarii mijloacelor de productie si pe toti oponentii revolutiei. Sigur, putem sa-i facem „comunisti” pe cei cu a caror politica nu suntem de acord (si ei, la randul lor ne vor face, probabil, „fascisti” sau „legionari”). Dar tocmai pentru ca stim ce inseamna un lider ca Lenin, Stalin, Gheorghiu-Dej, Ceausescu s.a. ar trebui sa folosim cu mai multa precautie aceasta titulatura. Curvia, avorturile si alte vicii nu sunt prezente numai in comunism (culmea, la noi, cel putin pe fata, comunismul a desfiintat casele de toleranta si a interzis avorturile!). Egalitarismul in politicile sociale, impozitarea diferentiata a celor mai bogati – nici macar acestea nu sunt poltici exclusiv comuniste (comunismul isi propune eliminarea celor bogati – e greu sa-i mai impozitezi pe cei pe care i-ai ucis sau i-ai azvarlit in puscarii!).
    Marinel, o stii mai bine decat mine si, din nefericire, chiar pe pielea ta: regimul comunism inseamna mult mai mult: cei bogati nu sunt doar impozitati mai drastic, ci cei care poseda mai mult decat media sunt pur si simplu „rasi”, proprietatile sunt „nationalizate” si ei desfiintati ca persoane umane daca nu se „integreaza”. Daca Obama este comunist, in sensul PROPRIU al cuvantului, ar trebui sa avem exemple de nationalizari, si de puscarii pline cu „dusmani de clasa”.
    Nici macar controlul din ce in ce mai accentuat al vietii private nu este o inventie si o unealta exclusiv comunista. Avem exemple de dicaturi „necomuniste”, chiar de state dictatoriale care promoveaza fundamentalismul religios. Nu comunistii au inventat informatorii, chiar daca ei au facut o arta din asta.

    In concluzie, relele din SUA (pe care nu le neg) au, desigur, o cauza, dar nu mi se pare ca asta ar fi comunismul sau lipsa religiozitatii in institutiile statului american. Apropo, statul american care i-a exterminat metodic pe indieni, era, nu-i asa?, mult mai religios, iar cei care intr-o mana tineau Biblia si in alta pusca – cucerind niste pamanturi care NU erau ale lor, sunt un exemplu de religiozitate pentru noi?!
    Chiar cred ca e mai mult o figura de stil in aprecierile tale. Eu cred ca doctrina comunista si-a trait traiul, si-a mancat malaiul („malai” amestecat cu mult sange…). Pentru raul de acum trebuie sa gasim alt nume, alte explicatii, alte cauze.

    Omul si natura sa pervertita, nu sistemele ideologice, indiferent cum s-ar numi ele, sunt sursa continua a raului, pana la Revenirea Celui care va sa vina si a Carui Imparatie nu va avea sfarsit, in vecii vecilor!

    Scuze pentru acest lung comentariu, care s-a dorit o „polemica prieteneasca”. 🙂

    La multi ani si pe aceasta cale!

  5. marinelblaj zice:

    Adrian dragă,
    Există pericolul de a privi lucrurile prea simplificat (deşi, uneori nu strică, fiindcă o complicare poate duce şi la… rătăcire). Creştinismul nu este subminat de principiul laicităţii, ci de absenţa esenţei creştinismului. În fond, privit strict din perspectivă socială, creştinismul este un set de valori morale, iar prezenţa lor în aria aplicativă are multe faţete. Sub „masca” moralităţii religioase s-au produs şi abuzuri dezumanizante, este drept. Dar un principiu nu este anulat de întrebuinţarea lui greşită!
    Nu cred că trebuie să privim lucrurile strict sub forma „L-au scos pe Dumnezeu din şcoli, iată ce au păţit”, căci lucrurile sunt mult mai complexe. Ceea ce mă miră este „schimbarea de macaz” în care, în baza libertăţii religioase (căci şi ateismul este, în fond, tot un fel de „religie” – CREZI că nu există!) a unora este interzisă libertatea altora. De ce să nu pot eu, un creştin, fără a instituţionaliza obiceiul, să merg la o şcoală laică având Biblia la mine, să mă rog în şcoală. De ce nu poate avea un profesor dreptul să predea o lecţie în care să explice creaţionismul într-un mod la fel de pertinent precum se explică teoriile „opuse”?
    Şi eu sunt de părere că nu trebuie instituţionalizat creştinismul, dar, în acelaşi timp, nici nu pot fi de acord ca, pentru a nu-i „ofensa” pe cei ce cred altceva, să interzic şi chiar să consider un delict practicarea creştinismului în instituţiile şcolare. Nu sunt de acord cu creştinarea cu forţa, dar atunci să nu fim de acord nici cu laicizarea cu forţa.
    Este adevărat, credinţa creştină este credinţa unei persoane într-un Dumnezeu personal, dar societatea este formată din persoane şi Dumnezeu este şi un Dumnezeu al popoarelor formate din persoane, iar a restrânge dreptul de practicare între zidurile unei biserici mi se pare o politică de „ghetou creştin”, şi cam asta se petrece în timp ce „anomaliile” gen homosexualitate şi altele ies dintre ziduri…
    Nu statul trebuie să fie religios, ci oamenii care îl formează, iar religia lor trebuie să fie liberă, exact cum spuneai (creştinism, budism, hinduism etc), căci responsabilitatea fiecăruia va urma…
    Da, sursa răului este natura umană căzută, dar societatea este formată din oameni, şi promovarea pe scara socială în absenţa unei „minima moralia” înseamnă de fapt o societate condusă „imoral” până la urmă, ori cam asta se petrece sub ochii noştri…

    Cât priveşte „comunismul” american, iarăşi avem o discuţie FOARTE complexă. Sunt „conectat” cu relităţi individuale americane (persoane, cazuri…). Avem de-a face nu cu o simplă „asistenţă socială” (care nu e rea în principiu), ci cu un soi de tendinţă spre egalitarism. Ori aici discuţia capătă alte valenţe… Binele aproapelui SE FACE, nu SE IMPUNE.
    Nu este vorba despre aplicarea principiilor marxiste, ci de o distorsionare a lor, iar exprimarea „comunism american” e doar o sintagmă ce ar vrea să ducă la ideea unui principiu aplicat greşit. În fond, nu mai ştiu cine spunea că una dintre aplicaţiile cele mai aproape de ideea de comunism este chiar în creştinism – o idee iarăşi victimă a exagerării.
    Una peste alta, ideea unui „stat american comunist” este o exprimare exagerată menită doar a sublinia o cale pe care America merge pentru „a se întâlni” cu experienţe trăite de sovietici (sper să nu!).
    N-aş vrea „să mă întind şi eu prea mult (deşi acestea sunt cu adevărat discuţiile pe care le-aş dori mai mult pe blogul meu!). Până la urmă, aşa cum spuneai, „Omul si natura sa pervertita, nu sistemele ideologice, indiferent cum s-ar numi ele, sunt sursa continua a raului, pana la Revenirea Celui care va sa vina si a Carui Imparatie nu va avea sfarsit, in vecii vecilor!”
    După cum vezi, dincolo de figura de stil, aşa cum observai, în aprecierile mele, încerc, printr-o serie de articole sub titlul „Doar zece porunci…”, tot prin „figuri de stil”, să merg puţin mai „adânc” în fenomen…
    Îţi doresc şi eu un an nou cu Domnul! Parafrazând… restul sunt detalii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s