Sărbătoarea şi raţiunea


„Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi” (Luca 19:41-42)

Sărbătorind venirea în lume a Mântuitorului ar fi bine să ne amintim raţiunea acestui act. Prea adesea rămânem doar cu înduioşarea imaginii ieslei…
Domnul, care era şi este „adevărata Lumină” Îşi începe umblarea pe Pământ încercând să lumineze oamenii în bâjbâiala lor. Spre sfârşit, văzând starea „cetăţii”, Domnul plânge. Doar că nu se opreşte numai la a plânge. Puţin timp după aceea avea să moară pe o cruce pentru „cetate”.

Este vremea colindelor… Se proclamă Vestea bună… Se cântă despre steaua Betleemului…

Facem aceste lucruri cu nădejdea vie că mântuirea e la îndemâna oricui „care crede din toată inima”? Sau doar pentru că e frumos, tradiţional sau pentru că „aşa se cade”?

Suntem dispuşi să fim mereu o lumină pentru lumea căzută sau am devenit o simplă lumânare aprinsă la căpătâiul ei?

Întreb, nu de alta, dar tot e mâine… sfârşitul lumii (de anul acesta!)…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Pe gânduri, Picături, Trecător prin lume și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Sărbătoarea şi raţiunea

  1. Cosmin zice:

    Când te gândești că de Craciun se produc cele mai multe sinucideri, nu poți să nu te întrebi, de ce oare ? Mă strădui să ofer un răspuns. Lipsa păcii este cauza celor mai multe dintre sinucideri, parerea mea. De ce nu au oamenii pace, mai ales în zilele în care Cel care a adus pacea este sărbatorit ? Răspunsul este dureros. Nu cunosc Sărbătoritul care s-a născut ca să aducă pacea !
    Poate cineva să simtă plăcuta ploaie de vară, stând în casă cu caștile pe urechi ? Nici gând ! Poate cineva să audă măcar ploaia dacă nu dă caștile jos ? Nici gând ! Noi crestinii avem o mare responsabilitate în prag de sărbătoare. Când toți oamenii din jurul nostru au lasat căștile jos, (fiecare aude despre nașterea Mântuitorului ) noi suntem responsabili să îi îndemnăm să iasă afară din casă, să simtă ploaia răcoritoare a verii. (Să Il cunoasca pe Mântuitor, să simtă pacea Sa ). Frate Marinel să ne ajute Dumnezeu, să fim mereu o lumină pentru lumea căzută și să nu devenim o simplă lumânare aprinsă la căpătâiul ei.

  2. marinelblaj zice:

    Ai dreptate, Cosmin, şi nu pot decât să spun „Amin” la cele scrise de tine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s