M-am săturat!


Mi-am propus, atunci când am deschis acest blog, să încerc să nu republic lucruri pe care le-am mai scris. Dar, urmărind ce se petrece în aceste zile cu alegeri şi reacţii de după alegeri, nu pot să nu-mi amintesc că…
M-am săturat! (am intenţionat să fac un update la acest articol… Nu merită efortul… Nu s-a schimbat nimic…)
Posted on June 30, 2012
 Au fost probabil unii care s-au întrebat de ce am evitat pe acest blog să scriu în această perioadă despre ceea ce se întâmplă pe scena politică românească a acestor zile…

Întâi de toate m-aş întreba care scenă, când „piesa” se joacă de fapt în culise…

Apoi, care politică? Parodia aceasta? Să fim serioşi! Politica este cu totul altceva!

Am urmărit ştirile, evenimentele şi mai ales comentariile care se fac peste tot pe marginea a ceea ce se întâmplă. Întâi mi s-a făcut rău. De la stomac! Cu greţuri! Emetiralul nu mai poate fi nici măcar un paliativ…

Suntem, din nou, împărţiţi în două tabere. De fapt, trei…

O tabără pro-Băsescu. O alta pro-Pontantonescu. Există şi o a treia tabără. Nedumeriţii, scârbiţii, viitorii emigranţi…

De prea mulţi ani de zile constatăm că „politicienii” noştri (ghilimele obligatorii) îşi clădesc capitalurile de simpatie pe valuri de ură. Să recapitulăm?

În 90 Iliescu se caţără la putere pe valurile de ură împotriva intelectualilor, a ţărăniştilor, liberalilor etc. Apoi, după mineriade, după primul val de jafuri naţionale, „se schimbă macazul”. Se foloseşte un nou val de ură, de data aceasta cu un iz ceva mai intelectual, şi ajung la putere „ceilalţi”. Urmează, cum era de aşteptat, un alt val de ură, că doar de asta suntem capabili, mai ales că suntem cunoscuţi ca un popor iubitor şi ospitalier! Să fim serioşi! Poate în cătunele de munte, unde ÎNCĂ n-a pătruns otrava politicii!

Urmează jefuitorii psd-işti. Apar baronii locali. Ura creşte. Din nou. Pe acest val, că doar e marinar şi ştie cum e cu valurile, se caţără Băsescu. Românii „pun botul” din nou (iertaţi-mi expresiile, nu merităm altceva!). Care Băsescu (să nu-mi cereţi să numesc vreun personaj ca fiind „domn” sau să-i pomenesc cu funcţia, fiindcă nu le recunosc niciuna dintre aceste… calităţi!) ce face? Îşi face partid. Este nevoie. De ce? Păi, e necesară o mâna de oameni care să facă manevrele! Comandantul de vas stă doar pe puntea superioară şi dă ordinele. Puţin mai greu cu acest partid, fiindcă el trebuie rupt dintr-altul. Nu e timp de ideologii şi construcţii politice. Liberalii lui Tăriceanu ameninţă să „privatizeze” tot! Şi pentru că nu e timp de construcţii noi, se apelează din nou la ură. Votăm tot mai des „pentru-contra”. Citesc tot mai des mărturii despre oameni care recunosc că l-au votat pe Băsescu fiindcă era alternativă la Năstase. La fel cum votasem Iliescu pentru a nu câştiga Vadim, cum votasem „neo-comuniştii” ca să nu vină „moşierii”, cum votăm de 22 de ani „să moară capra vecinului, neobservând că vecinul şi-a vândut de mult „capra” pe alte… pieţe politice!

Şi-acum?

Rezbel total! O alinaţă „contra naturii” se caţără la putere fiindcă poporul a ajuns să urască o camarilă  care, nemaiavând ce să fure dintr-o ţară deja secătuită, ajunsese să fure din fonduri europene. Tot felul de piţipoance şi trepăduşi, de marionete şi saltimbanci îşi văd de treabă, punând la cale afaceri oneroase pe maluri dâmboviţene, mureşene, mediteraneene că doar trebuie să ai o apă la îndemână care să spele urmele…

Din nou, pe un val de ură ajungem să instalăm la putere alţi (?) ticăloşi. Care ce fac? Desfinţează tot ce le stă în calea ascensiunii. „Ce Curte Constituţională? Ce ANI, DNA, Comisii de etică etc? Terminaţi cu prostiile! Noi n-avem nevoie de nimic în afară de prostia voastră, a românilor!”

Dar ce credeţi? Nu se doarme nici în tabăra cealaltă! Ce-i de făcut? Păi, normal, apelăm la ceea ce a funcţionat de ani de zile: ura! „Hai să le arătăm cine sunt de fapt ăştia!” Şi scoatem pe bandă rulantă plagiate pe care (oare de ce?) le-am ţinut până acum prin sertare! Şi, ca să nu pară o luptă locală, le aducem din afară. Din publicaţii străine! Ca şi când toţi suntem tâmpiţi şi nu ne-am putea întreba ce are „The nature” cu o ţară în care totul e contra naturii!

De plagiat vorbim? Într-o ţară în care totul e plagiat? Funcţia prezidenţială e plagiat! Prim ministrul e plagiat! Parlamentul e un plagiat! Noi suntem un plagiat! Adică un fals grosolan! Doar această parte din ceea ce este un plagiat fiindcă nu suntem în stare nici să reproducem vreun model!

M-am săturat! Vreau şi eu să se desfinţeze Poliţia rutieră, serviciul taxe şi impozite, casierul de la benzinărie, administratorul de bloc, regiile care îmi iau bani pe ce nu-mi dau… să se desfinţeze TOT! Dacă se poate şi ţara asta, că tot plecăm în masă şi devine tot mai mult un loc pustiu!

Ah, să nu credeţi cumva că voi ajunge să-l urăsc pe Băsescu! Ar profita imediat Pontantonescu! Dar nici pe ăştia, că profită Băsescu! Nu mai urăsc pe nimeni, fiindcă profitorii de ură stau la pândă ca şacalii! Mă voi urî pe mine fiindcă-s prost că mai sunt în ţara asta şi n-am curajul să plec ca măcar de murit să nu mor aici, că-s naiv de prea mulţi ani sperând că după atâta „Deşteaptă-te, române” cântat şi la miezul nopţii românul chiar înţelege limba română, fiindcă nu sunt suficient de credincios ca să realizez că până şi Dumnezeu are dreptul să se scârbească, aşa cum s-a mai scârbit de popoare de-a lungul istoriei. Ar trebui să urăsc intelectualii care se vând ca proştii şi proştii care şi-au luat diplomă de intelectual! Nu mai pot… Nu mai pot nici măcar să-mi doresc să-i văd pe toţi aceşti ticăloşi, de la Cotroceni până la feudele locale, băgaţi în puşcărie, fiindcă asta ar însemna ca măcar o jumătate din ţara asta să devină o imensă puşcărie!

M-am săturat! M-am săturat fiindcă nu mai am în ce să sper! Îmi rămâne speranţa Cerului. Pe acela nu-l poate desfinţa nici guvernul, nu-l poate manevra nici preşedintele (al altora, că al meu n-a fost niciodată!), nu-l pot fura nici baronii şi nici nu poate fi inclus în tratate internaţionale!

Mi s-a spus că minciuna are picioare scurte! Dar nu mi s-a spus că, atunci când există maşină prezidenţială, ministerială sau personală, la scară şi cu şofer, pe minciună o doare în cot de picioare! „De picioare are nevoie poporul, că doar cu ele votează de ani de zile… noi furăm cu mâinile, nu cu picioarele” – citat din cel mai recent tratat de politică internă românească. Scris de guvernele româneşti sub coordonare prezidenţială. NEPLAGIAT!

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Dacă doriţi să revedeţi..., Mioritice, Politichie, Sare... amară și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la M-am săturat!

  1. Cosmin zice:

    Foarte echilibrata radiografia politicii romanesti. Si totusi eu cetatean , „turmentat” sau nu ….. „Eu, cu cine votez ?” – I.L. Caragiale.

  2. szromulus zice:

    Ai o viziune destul de limpede asupra fenomenului politic de la noi, ai reusit sa patrunzi dincolo de ceata pe care mass media si televiziunea o creaza. Din pacate un procent majoritar se incurca in panza de minciuni si confuzie si nu reusesc sa vada deloc realitatea. E adevarat ca sistemul de dezinformare e gandit de specialisti. S-a creat o iluzie a libertatii de exprimare la vot, dar e vorba de o dictatura grosolana. Daca ar exista cu adevarat tabere adverse s-ar vedea clar schimbari radicale de directie, dar la noi totul merge continuu si monoton(ca sa fac aluzie la matematica) intr-o directie autodistructiva.

    Cred ca ar fi interesant de vazut o analiza politica comparativa a dictaturii ceausiste si a dictaturii de rocada care decurge de 23 de ani. Sunt niste diferente foarte mari. Lumea a ramas cu imaginea cozilor interminabile la paine, lapte si carne, in schimb crearea industriei din cenusa razboiului, construirea locuintele, stabilitatea de a avea casa, masa si job nu o vede nimeni. Drama actuala e data de un numar tot mai mare de oameni care nu mai pot plati apartamentele a caror valori cresc dintr-o artificiala devalorizare a monedei interne. Nu se publica statisticile celor ramasi in strada, fara job si multi care isi pun capat zilelor. Aici nu e vorba de loseri de profesie, ci de oameni care aveau functii bune nu demult, dar consecinta pierderii jobului, a numarului limitat de locuri disponibile duce la astfel de fenomene.

    Libertatea este o iluzie, pentru ca degeaba ai granitele deschise daca un concediu in UK spre ex te costa 3000 pounds 3 saptamani ca cine isi permite astfel de sume(nu am calculat daca vrei sa faci shopping). Sa imi fie cu pardon, dar ne laudam cu concedii in Grecia, Turcia – ele sunt doar destinatii turistice ale lumii sarace de unde nu ai cum sa iti faci nici cea mai vaga impresie de cum arata lumea civilizata si ce structuri politice au.

    Ar fi multe de zis, dar nu as vrea sa ma extind prea mult. (daca am spus prea multe, te rog sa ajustezi din argumente) 🙂

  3. Pingback: Răspunsu-i vânare de vânt… | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s