Vorbirea… tăcerea…


„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (Coloseni 4:6)
„…ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:7)

Noi, românii, avem un mare defect. Pentru că, aşa cum spunea Andrei Pleşu, ne complacem într-un „trecut falsificat”, care ni se pare că „e un argument suficient pentru a crea prestigiu”, trăim cu convingerea că trebuie să avem întotdeauna un cuvânt de spus în orice problemă. Nefericirea este că am inclus între acestea şi spiritualitatea…

Emitem păreri şi judecăţi scoase cu uşurinţă din „puţul gândirii”, fără să fim conştienţi că, de multe ori… puţul e secat de mult!

„Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…”, spune Eclesiastul…

Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu”, ne spune Domnul…

Iartă-ne, Doamne, că vorbim adesea despre lucruri pe care nu le înţelegem şi că, atunci când înţelegem, tăcem!

three monkeys

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Disperări, Pe gânduri, Picături, Trecător prin lume și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s