Ce se mai poate spune?…
„Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit”…

Marius Cruceru

Am văzut mulţi oameni care doresc să ajute lucrarea lui Dumnezeu într-un fel sau altul. Am văzut mulţi oameni de afaceri, unii îngîmfaţi, alţii trufaşi, ceilalţi … lăudăroşi, dar şi unii discreţi şi fără dorinţă de pomelnice şi lăudături.

Nelu Petroi s-a strecurat discret între noi. A ajutat ici şi colo fără ceară compensări sau schimburi de favoruri. A înţeles deopotrivă necesitatea învăţămîntului teologic cum a înţeles să se suie în maşină şi să se facă şofer pentru cei care doreau să facă misiune în Oltenia profundă. Venea la recepţii cu aceeaşi seninătate pe care o avea cînd intra în casele joase şi mizere ale săracilor de pe lîngă vîlcelele satelor prăfuite din sudul României.

Era cu zîmbetul pe buze oricînd şi întîlnirile cu el începeau cu o îmbrăţişare şi se încheiau tot aşa. Nelu a ştiut să fie un prieten generos şi discret.

Se grăbea în tinereţe. Parcă voia…

Vezi articolul original 125 de cuvinte mai mult