„Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste” (Galateni 5:13)
De când există lumea ea este împărţită în slujitori şi slujiţi. Dar asta este lumea! În biserică obişnuim să vorbim despre „slujitori” referindu-ne cu precădere la cei ce sunt aleşi în diferite slujiri. Dar să fie oare doar ei cei chemaţi să slujească?
Pentru că am înţeles greşit „slobozenia” şi am făcut din ea „o pricină” de a trăi „pentru firea pământească” ne-am luat libertatea nemulţumirilor faţă de noţiunea de slujire. Nu mai contează cât şi cum slujesc eu, ci esenţial este cât şi cum sunt slujit…
Şi, chiar dacă slujesc, am ajuns să-mi permit să-mi selectez persoanele slujite după criteriul „merită sau nu merită”…
„Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut” ne spune Domnul. Slujind…
Dacă e cineva care nu consideră că era pierdut, atunci poate, într-adevăr, să fie selectiv în ceea ce priveşte slujirea.
Şi să-şi trăiască viaţa în biserică după modelul… restaurantului unde eşti doar slujit… Numai că şi acolo, la sfârşit vine o notă de plată…
cetatea de piatră 
Când Domnul cheamă un om la slujire, el slujeşte. Auzim noi chemarea Domnului la slujire? De ce slujim? Pe cine slujim? Pe Domnul? Cine este Modelul nostru de slujire? Este mai ferice să dai dacât să primeşti?
Slujirea se face prin puterea Duhului Sfânt căci numai ceea ce face Domnul în noi şi pentru noi are valoare veşnică.
Domnul Isus a venit din cer ca să ne înveţe cum să slujim. El vrea să trăiască prin noi, ca să slujească altora.
Domnul să ne ajute să fim slujitori smeriţi, blânzi şi plini de compasiune faţă de cei din jur.
Adevărata slobozenie duce la o slujire în dragoste.
ana
anatatarandras.wordpress.com
Mulţumesc, Ana, pentru completări. Şi fii binevenită în „Cetatea de piatră”! 🙂