Visul…


O promisiune e o promisiune… Scriam în postarea precedentă despre un vis asemeni unui poem… Dar un poem ciudat. Ceva în genul lui „A dream within a dream”, al lui Poe… Am încercat să-l relatez cât mai crud, abţinându-mă să comentez…

Nu mă întreb din punct de vedere psihologic ce anume ne determină visele. Mă întreb însă, după un asemenea vis, de ce anume „se descarcă” mintea şi conştiinţa noastră… Dar, iată visul:

Stau întins cu faţa spre un tavan populat de măşti în spatele cărora nu pot intui nici măcar o trăsătură cunoscută. Ca pe o masă de operaţie, sugerată mai degrabă de albul dureros de alb…

Îmi amintesc că atunci când eram mic şi aveam febră mă chinuia mereu şi mereu aceeaşi imagine halucinantă. Mă zbăteam să prind între degete un soi de cuburi moi, cu colţurile şi muchiile rotunjite, şi ceea ce era ciudat era faptul că ele păreau imense şi totuşi mici cât să le pot prinde cu degetele. De fiecare dată când reuşeam, ele îmi alunecau şi o luam de la capăt. Era un chin…

Aşa şi acum… Măştile mă privesc cu un zâmbet îngăduitor şi par că urmăresc strădania mea de a prinde între degete aceleaşi forme ciudate din halucinările copilăriei… Doar că, de data aceasta ele nu mai sunt ceva străin de mine… Par a fi părţi din propriului trup, imateriale, totuşi. Le simt desprinderea din mine, fizic… Nu-mi pot mişca decât mâinile şi ochii, urmărindu-le… Pe măsură ce mă concentrez asupra lor, formele acestea prind chip. Diverse chipuri. Toate cunoscute. Realizez, oarecum conştient, că n-am voie să ratez vreuna dintre ele… Şi, pe măsură ce ating cu degetele câte una dintre aceste forme, fiecare se transformă în o nouă mască necunoscută, dintre cele ce par să vegheze asupra mea. Am sentimentul că „jocul” acesta e fără sfârşit. Totuşi, simt că nu este deloc un joc, deşi aşa pare… Preajma se umple tot mai mult cu aceste măşti, toate zâmbind straniu de îngăduitor. Mă doare tot mai pronunţat un gol în coşul pieptului, formele continuă să se desprindă din mine, ritmul acestei desprinderi creşte mereu şi îmi e din ce în ce mai greu să o identific pe fiecare.

Apoi, dintr-o dată, impresia că am de ce să zâmbesc. Şi chiar zâmbesc, ca şi când aş înţelege ce se întâmplă de fapt…

Şi mă trezesc din somn zâmbind. Şi treaz, nu înţeleg nimic. Doar zâmbetul mi se pare normal…

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Pe gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Visul…

  1. A.Dama zice:

    Visul tău, Marinel, are toate elementele unui vis! 🙂 Rămânem mereu în fața lumii ca în fața unui tablou indescifrabil. Uneori, ți se deslușește vederea și dai semne că recunoști chipuri, că mulți sunt aproape… la distanță de un braț întins. Alteori, ai impresia că poți purta pe cineva prin propriile puteri, că îi poți ține, sus-ține. Apoi, îți alunecă printre degete. Și e bine că e așa!… că numai El e capabil să ne țină și să ne poarte pe Mâinile Sale. E o ordine bună.

  2. marinelblaj zice:

    Adama, nu m-am gândit neapărat (apropo, oare de ce „m-am gândit” şi nu „am gândit”? :D) la o interpretare a visului, dar m-ai pus pe gânduri cu ideea asta!

  3. A.Dama zice:

    Francezii gândesc. Românii se gândesc. 😉
    Încerc să mă „apăr”. 😀 N-am venit cu o interpretare a visului… Ci cu ecoul lecturii textului în inima mea…

    • marinelblaj zice:

      Da’ de ce „să te aperi”? Am atacat? 😀
      Ah, ştiu… Je pense… mai e şi I think, ori ich glaube, numai românul „se” tot gândeşte pe sine 😀 şi n-ajunge la nicio concluzie 😀

      • A.Dama zice:

        N-ai atacat!…
        Mă gândeam că nu-i a bună nici reputația de „visător”, nici cea de „tălmăcitor”. Să nu se complice lucrurile… 😀

      • marinelblaj zice:

        Ei, cine complică astfel lucrurile, punând asemenea „etichete”… există varianta „spam” 😀
        Deşi soţia îmi mai spune din când în când că eu tot „visător” am să mor… 😀

  4. Strong Independent Woman zice:

    Jdiu.

  5. emanuel zice:

    visul tau m-a dus cu gindul la poezia lui Lautreamont sau a unui boem iesean pe nume Petru Arustei, pictor si poet, are o culegere de poeme in proza „Moarte si renastere” parca. am citit-o acum vreo 8 ani.
    acum o posibila interpretare a visului tau din perspectiva mea, a unui poet. se spune ca poetii au o a doua vedere capabila sa vada lucratura din dosul fiecarei tesaturi, asadar iata interpretarea mea:
    „visul tau e muzical. nu numai in curgerea lui cit si in structura. toata viata muzica a salasluit in tine parguindu-se si din cand in cand in perioade ale vietii tale iesind la suprafata intr-o stare de profunda febrilitate creatoare. tavanul si mastile ma duc cu gandul la o scena pe care se afla un cor, iar tu cu ochii si cu mainile il dirijezi dar nu in maniera in care sa il faci sa cante ci in maniera in care dirijand tu de fapt esti muzica care imbraca acel cor in muzica. e o imbracare-jertfire. mastile sunt impersonale fara o trasatura minima care sa le faca expresive. ei bine, ceea ce te paraseste sau te descarneaza este tocmai muzica ce salasluind in tine pleaca sa salasluiasca in altii ca viitor rod. asta explica zimbetul din finalul visului. e zimbetul unui om implinit dar in acelasi timp al unui rod asteptat. acea durere din cosul pieptului e durerea ca muzica nu iti mai solicita vocea, ci doar viziunea componista si capacitatea de dirijor. alba e foaia pe care mastile se fac partitura.”
    sper ca nu am aberat.

    • marinelblaj zice:

      Emil, surprinzător, dar nu aşteptam o „tălmăcire” (vorba Adamei) a visului şi, în sensul acesta nici nu iau rândurile tale ca aşa ceva, ci mai degrabă ca pe un răspuns la frământarea mea, „de ce anume se descarcă mintea şi conştiinţa noastră”. Interesant punctul tău de vedere şi chiar… poetic. Deşi pare idealist acest punct de vedere (interpretare), el chiar conţine elemente cât se poate de reale. Da, muzica mă doare, şi cred că mă doare fiindcă „o respir” cu plămânii… praf…
      Nu, n-ai aberat. E viziunea ta asupra unui prieten căruia îi cunoşti trăirea… Prea frumoasă, totuşi, ca să o merit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.