„Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, şi mâine dimineaţă vă va da pâine să vă săturaţi, pentru că a auzit Domnul cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.” (Exodul 16:8)
Una dintre capcanele în care cade omul cel mai adesea este cea a egoismului. Nu egoismul manifestat direct, ci mai ales cel care se manifestă în nemulţumirile noastre faţă de ceea ce se întâmplă. De fapt, ori de câte ori ne exprimăm insatisfacţia faţă ce ceea ce se petrece cu noi facem o comparaţie cu ceea ce am fi dorit să se întâmple. Ceea ce am fi dorit noi… Uitând că Altcineva guvernează toate lucrurile…
Şi uite-aşa facem ca, pe măsură ce trece timpul, când privim spre Dumnezeu, în loc să vedem chipul nostru semănând tot mai mult cu al Lui vedem un dumnezeu care seamănă tot mai mult cu noi. Şi-atunci ne mirăm că nu se întâmplă nimic din ceea ce ne-am aştepta. Când de fapt ne-am pus un chip al nostru pe tron!
Cineva spunea că este mult mai uşor să nemulţumeşti decât să mulţumeşti oamenii… Suntem critici şi mofturoşi şi acest lucru se vede de multe ori, din păcate, şi faţă de Domnul. Ca nişte copii răzgâiaţi, cârtim deîndată ce se întâmplă ceva ce nu se potriveşte cu ceea ce am fi vrut noi să se întâmple…
Tragic este când acest lucru ajunge să minimalizeze până şi ideea de „viaţă din belşug”! Avem o cu totul altă viziune despre noţiunea de belşug…
Şi eşuăm în penibilul celor ce ajung să vadă până şi în lapte şi miere doar… calorii şi colesterol…
cetatea de piatră 